„La întâiul meu răspuns de apărare, nimeni n-a fost cu mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu li se ţină în socoteală lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit...... Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău şi mă va mântui, ca să intru în Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor” (2 Timotei 4: 16-18, italicele mele).
Când Pavel folosește cuvântul „însă” din acest pasaj, el vrea să spună, „în ciuda”. El ne spune, „Domnul a stat cu mine și m-a întărit in ciuda vremurilor anevoioase pe care le înfrunt.” Pavel știa că dacă se va apropia de Domnul, Hristos îl va onora prin faptul că va sta alături de el.
Apostolul, de fapt, spunea: „Oriunde mă întorceam era necaz și suferință. Cu toate acestea, când alții mă dezamăgesc — când am fost singur și tot ce vedeam erau momente grele — Domnul a venit la mine și a turnat puterea Lui în mine. El m-a izbăvit din temerile mele. Mi-a dat încredințarea că El mă va păzi de orice lucru rău, El va continua să mă țină până voi ajunge în ceruri.
Pavel era plin de exaltare când își vedea copiii spirituali înțelegând ideea de „însă” în viețile lor. An după an, el vedea cum Domnul îi întărea și le dădea putere să stea în picioare neclintiți în mijlocul celor mai dificile perioade.
Preaiubiților, nu puteți obține acest fel de siguranță și putere de altundeva decât în prezența Domnului Însuși. Știm că Pavel era în comuniune continuă cu Hristos prin rugăciune, și de aceea știri rele și încercări nu puteau să îl zguduie. De fiecare dată când Pavel se confrunta cu o altă încercare teribilă, el se refugia în rugăciune, alerga la Isus pentru a-și despovăra inima.
