Mai e puțin și calendaristic, vine iarna. Unii o așteaptă cel mai mult. Se gândesc că mai fug virușii, alții au mintea îndreptată spre cadouri sau la sărbători. Unii la alegeri. Sunt oameni care se gândesc la facturi, la cât va ninge, la cum o să iasă din iarnă. Unii vor zăpada, iar alții vor vara.
Anul acesta va fi atipic. Probabil colindători nu vor mai fi dar și așa nu erau ei mulți. Nu o să-i mai lase din motive de siguranță. Vor crede că vor merge cu covidul, nu cu vestea bună. Pe de altă parte, oamenii par imuni acum la orice fel de vești. Ciudat este că imunitatea ține până când aud vești de pandemie. Vestea bună a devenit un fel de basm pentru creduli. Dar asta nu îi absolvă de vină pe cei ce nu cred. Hristos s-a coborât pe pământul muritor ca să transforme ce era pierdut în nemurire.
Dumnezeu a văzut că omul murea în fiecare zi mai mult, zâmbind prostește, crezând că a atins fericirea. Această imagine nu a mai putut fi suportată de Dumnezeu și a ales El Însuși să vină, ca să dea sens vieții fără inimă. Inima era El. Pacea și fericirea din pieptul omului venea doar de la El. Nu vă descurajați, nu covidul și recesiunea ne tulbură, ci lipsa lui Dumnezeu din noi. Și cu covid și fără, creștinul rămâne creștin iar omul fără Hristos e pierdut.
Nu vă mai stresați oameni buni, respectați regulile și iubiți-L pe Dumnezeu.
