Probabil e una din cele mai des auzite probleme la consilierea cu părinții. Fata sau băiatul au intrat în relații considerate nepotrivite de către părinți. Aceasta e o situație generatoare de mari conflicte, multe lacrimi, ceartă, rugăciune, oftat, reproșuri, uneori și violență și un întreg amalgam destul de ciudat pentru a putea fi numit „o viață împlinită”.
Voi încerca să scriu câteva cuvinte astăzi, cu multe temeri în suflet, întrucât sunt departe de a fi trecut personal pe acolo chiar dacă am vorbit probabil cu sute de oameni pe tema asta. Mai mult, unul din fii mei bate la poarta adolescenței și cu siguranță pot avea parte de situații despre care am auzit doar la alții. Ca și tine care citești, m-am străduit să dau o educație aleasă copiilor mei, dar alegerile lor mă pot lua prin surprindere și mă pot întrista. Totuși, nu consider aceste situații o piedică de netrecut. Dacă așteptăm perfecțiunea, să ajungem la perfecțiune în ceea ce privește „meseria de părinte” nu se va mai scrie nimic niciodată.
Să abordăm câteva chestiuni generale.
Prima este realitatea că fiul sau fiica ta au crescut. Da, au crescut și una din consecințele creșterii este că încep să se definească să își controleze viața. Până acum, datoria ta de părinte era să îl păzești și să îl înveți să trăiască în așa fel ca să se păzească el când va crește. Acum, controlul tău asupra sa trebuie să se reducă și să îl lași să își controleze el sau ea viața. Trebuie să ai încredere că va ști să o facă, pentru că l-ai învățat asta. Sau nu l-ai învățat? Chiar și așa, tot trebuie să îl lași să se dezvolte conform etapei din viață prin care trece. Cu cât exerciți un control mai mare asupra sa, cu atât rezultatele dorite de tine sunt mai puțin tangibile. De la adolescență, trebuie să înceapă împrietenirea cu copilul. Cei ce o încep înainte de asta o să aibă mari bătăi de cap.
Vrei sau nu vrei, copilul tău, fie că e fată fie că e băiat, a crescut, e mărișor, are viața înainte și niște principii în minte și va decide cu privire la viața lui uneori împotriva a ceea ce crezi tu că e bine. Trebuie să experimenteze, să greșească, să suporte consecințe. Nu uita, a atenționa și informa adolescentul nu înseamnă a îl controla. Spune-i despre pericolele pe care le vezi înaintea lui cât de serios și clar se poate dar nu forța lucrurile. Interzisul întotdeauna e tentant, foarte tentant.
A doua realitate e criza vârstei de mijloc. Chiar așa, ce făceai tu pe vremea lui sau a ei? Ce fel de adolescent ai fost? Ce gânduri îți dădeau prin minte? Vei observa că retrăiești adolescența sau uneori o trăiești pe cea pe care atunci nu ai avut curajul să o trăiești din cauza limitelor impuse. Uneori, fără să îți dai seama ești gelos pe copiii tăi pentru că ei trăiesc într-un timp în care se poate iar tu ai trăit adolescența când nu aveai voie. E neapărat necesar să te gândești la adolescența ta, pentru a înțelege adolescența copilului tău. Vei observa multe similarități care te vor ajuta.
Da, la vârsta adolescenței se leagă în multe vieți primele relații „de iubire”. E clar că una din marile încercări va fi să afli pe cine iubește fata ta sau băiatul tău. Hai să îți spun câteva gânduri pe care le ai. Nu e vremea să iubească. Ce știe ei/ea despre iubire? Băiatul acela e un golănaș. Fata aia e o ușuratică. Dacă o să îmi vină acasă gravidă? Chiar cu acela/aia și-a găsit să se încurce? Ce? Cu alu acela? Nici vorbă! Sau în unele cazuri: E de pa baptiști. E de la penti. Nu poartă batic. Etc
Dacă acum se pricepe careva la iubire… apoi mama și tata sunt cei mai tari în materie de relații. Ei cunosc dintr-o privire, ei știu tot, ei prevăd doar scenarii negative, ei văd apocalipsa în orice relație. În general pentru că se tem. Se tem din cauză că le-a vorbit rar sau niciodată despre iubire, sex și căsătorie.
Totuși, copila ta, copilul tău se îndrăgostesc. Chiar dacă uneori, de multe ori, gândul acesta te scoate din minți. EI vor „iubi” adolescentin pe cineva. Uneori ai „onoarea” să afli asta, alteori, e secret și afli prea târziu sau niciodată. Partea bună ar fi să afli azi, că tot mai poți face câte ceva pentru a da sfaturi. Iubirea nu se poate interzice dragi părinți. Iubirea nu trece cu o palmă peste ochi, ba chiar se amplifică. Iubirea, fie ea și adolescentină, e prima confruntare cu emoții și sentimente intense și va marca întreaga viață a adultului de mai târziu. Așa că, iubirea de adolescenți trebuie privită în mod corect, oricât de ciudată ar fi persoana de care se îndrăgostește fata sau băiatul tău. Studiază relația că vei afla detalii care te vor ajuta să ajuți. Relația lor, vorbește mult despre voi ca părinți, despre cum ați educat acel adolescent și mai ales despre cum le-ați dat model de relație prin relația voastră.
Vom continua mâine dacă ne mai face onoarea Dumnezeu de a ne lăsa pe pământ, și vom vedea câteva detalii ale iubirilor adolescentine dar și câteva puncte în care mai putem „regla” situația, fără să intervenim brutal, fără să ne crizăm și fără să întoarcem lumea pe dos. Totul cu calm, sub călăuzirea Duhului Sfânt, cu dragoste divină în piept și cu respect deosebit față de un copil care începe să devină om.
