Verbul “a alerga” folosit in NT descrie consacrarea plină de pasiune a oamenilor lui Dumnezeu și slujirea lor îmbibată de sacrificiu. Alături de alți scriitori ai NT, Pavel folosește acest termen de cel puțin 11 ori cu scopul de a descrie stilul său de viață și slujirea sa închinate lui Dumnezeu. Termenul se referă la o dedicare fără limită, la un mers accelerat înspre cer, la împlinirea urgentă a intereselor Împărăției cerurilor. În scrisoarea pe care Pavel i-o scrie lui Timotei, mai tânărului său colaborator, în capitolul 2, versetele 3-6, apostolul folosește trei metafore pentru a descrie alergarea creștinului născut din nou: un militar, un sportiv și un agricultor.
1. Scopul major al unui militar roman impunea disciplina riguroasă și ascultare fără nicio întrebare față de cel „ce l-a înscris la oaste”.
2. Un sportiv trebuie să aibă calitățile puternice ale disciplinei, controlului de sine, răbdării și o remarcabilă tenacitate.
3. Agricultorul sugerează munca, hărnicia și speranța în contrast cu muncitorii inactivi și leneși.
În toate aceste trei exemple este remarcată perseverența:
1. Un militar perseverent câștigă aprobarea comandanților săi.
2. Un sportiv perseverent câștigă cursa.
3. Un agricultor perseverent câștigă „rod bogat”.
Cele trei ilustrații au un punct comun: gândul că succesul este obținut prin disciplină, muncă din greu și determinare. Pavel sugerează alergarea cel puțin pentru patru motive:
1. Slava lui Dumnezeu
2. Viața veșnică
3. Mântuirea altora
4. Răsplata veșnică
La ce-i folosește cuiva să fie credincios dacă nu aduce prin alergarea sa slavă lui Dumnezeu, viață veșnică pentru sine, mântuirea celor din jur și răsplată verșnică? Cum se justifică existența unui biserici care nu aduce prin alergarea membrilor ei slavă lui Dumnezeu, viață veșnică pentru membrii ei, mântuirea oamenilor din familiile credincioșilor și din comunitate și răsplată veșnică prin slujire? Revenind la textul din 2 Timotei 2, alături de pasajul din 1 Corinteni 9, Pavel explică faptul că alergarea spirituală este caracterizată de luptă, disciplină și victorie spirituală. Militarul, sportivul și agricultorul trebuie să se lupte, trebuie să se disciplineze și trebuie să învingă. Un creștin născut din nou care aleargă cu pasiune în călătoria spre cer va înțelege că lupta este inevitabilă, disciplina este indispensabilă și victoria este inestimabilă.
Fiind la început de an, este momentul potrivit să ne amintim de alergarea care presupune lupta credinței, disciplina caracterului și victoria vieții.
Alergarea este caracterizată de luptă, de disciplină și în final de victorie.
1. LUPTĂ – “se luptă…” (2 Tim. 2:5a). Lupta poate fi bună sau rea, d.p.d.v. al motivației, metodelor, direcției și scopului folosite.
a) Lupta greșită datorită motivației greșită – “Dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu.” (Fapte 5:39). Acești oameni își apărau tradițiile religioase cu forța, în timp ce respingeau Evanghelia.
b) Lupta greșită datorită metodelor – “Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească” (2 Cor. 10:3).
c) Lupta greșită datorită direcției – “De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?” (Iacov 4:1).
d) Lupta greșită datorită scopului – “Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentru că nu cereţi” (Iacov 4:2). “Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti” (Efes. 6:12).
e) Lupta buna datorită scopului – “Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei… să te lupţi lupta cea bună” (1 Tim. 1:18). Petru a scos sabia, dar la rugăciune a adormit.
2. DISCIPLINĂ – “se luptă după rânduieli” (2 Tim. 2:5c). Mulți creștini cred în mod greșit că harul este incompatibil cu disciplina, însă Pavel menționează că “Harul ne învață”(Tit 2:11-12). Harul este mai exigent decât legea, fiindcă se ocupă de disciplinarea gândurilor, sentimentelor și motivațiilor, în timp ce legea se ocupă doar de disciplinarea faptelor. “Ați auzit ca s-a zis celor din vechime (LEGE)… dar eu vă spun… (HAR)” (Matei 5:21-22; 27-28; 33-34). Singura justiție din lume care pedepsește gândurile, sentimentele și motivațiile păcătoase este Justiția divină (doar ea are dovezi impotriva acestor pacate din interior).
– Disciplinarea furiei – “oricine se mânie pe fratele său”
– Disciplinarea cuvintelor – “oricine va zice fratelui său…”
– Disciplinarea privirilor păcătoase – “oricine se uită la o femeie”
– Disciplinarea poftelor – “oricine se uită la o femeie ca s-o poftească”
– Disciplinarea angajamentelor – “să nu jurați deloc”
3. VICTORIE – “nu este încununat” (2 Tim. 2:5b). “Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu” (Apoc. 2 :7). “Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte” (2:11). “Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou, pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte” (Apoc. 2:17). “Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele, îi voi da stăpânire peste Neamuri” (Apoc. 2:26). “Cel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii, şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.” (Apoc. 3:5). “Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu, şi nu va mai ieşi afară din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, şi Numele Meu cel nou” (Apoc. 3:12). “Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie” (Apoc. 3:21).
