Când îngenunchezi la cruce, nu vei auzi un cuvânt ușor și dulce – nu de la început. Chiar dacă crucea este singura ușă către viaţă, tu vei auzi despre moarte – moartea fiecărui păcat.
La cruce, te confrunţi cu criza din viața ta și asta lipsește astăzi în atâtea biserici. Predicarea crucii scoate la iveală criza păcatului, a propriei voințe. Ea îţi va vorbi cu cuvinte pline de dragoste, dar ferme despre consecințele continuării în păcatul tău: „Leapădă-te de tine. Îmbrățișează moartea crucii. Urmează-Mă!”
Pocăința înseamnă mai mult decât a spune: „Doamne, am greșit.” De asemenea, înseamnă să spui: „Doamne, ai dreptate!” Este un loc de recunoaștere unde spui: „Nu pot continua în păcatul meu și totuşi Duhul Sfânt să locuiască în mine. Doamne, ai dreptate cu privire la păcatul care aduce moartea asupra mea și îmi dau seama că dacă continui în el, o să-mi distrugă familia și pe mine însumi.”
Adevărul glorios al Evangheliei este că, dacă vom muri împreună cu Isus, atunci vom intra și în gloria învierii Lui și a noii vieți. Crucea Lui este crucea noastră, moartea Sa este moartea noastră, iar învierea Sa este învierea noastră, prin identificarea și unirea noastră cu El.
Aceasta este crucea reală pe care o purtăm. Totuși, aceasta este crucea pe care mulți așa-zişi slujitori ai Evangheliei au înlăturat-o. Crucea reală nu este despre cuvintele minunate care descriu suferința și sângerările Salvatorului pe Golgota. Nu, ci sensul adevărat al crucii este că Isus a sângerat și a murit pentru a aduce sufletele noastre bolnave de păcat la eliberare și încă o eliberare glorioasă – pentru a rupe orice lanț al păcatului care ne leagă.
Isus vine la noi și ne spune: „Luați-Mă de mână și urmați-Mă – în moartea Mea, în îngroparea Mea, în învierea Mea. Priviţi la cruce și îmbrățișaţi-o. Agăţaţi-vă de biruinţa Mea!” Slavă Domnului, puteți avea biruința și puterea lui Isus în viața voastră!
