Unul dintre cele mai importante roluri din viața unui bărbat sunt cele de soț și tată. Aceste două roluri cresc și confirmă calitatea vieții sale.
Avraam este unul dintre cele mai potrivite exemple. El a trăit 175 de ani, în jurul anilor 2168-1993 î.Hr., și este onorat în cele trei mari religii monoteiste: Iudaism, Islam și Creștinism. Biblia dedică 14 capitole pentru a prezenta viața și lucrarea marelui patriarh (Geneza 12-25). Din Avraam a ieșit împăratul David și din David a ieșit Mesia, Mântuitorul Isus Cristos. Avraam a fost un bărbat special care a întemeiat o familie și întreaga națiune evreiască. El a avut o relație spirituală specială cu Dumnezeu, a avut relații bune cu toți oamenii, iar calitatea relației pe care a avut-o cu nepotul său, Lot, care a fost un oportunist, rămâne un exemplu al vieții acestui mare bărbat.
Avraam a avut 75 de ani când, ascultând de porunca Creatorului, a ieşit din Ur şi a călătorit spre Canaan. Biblia remarcă faptul că Avraam s-a bazat pe promisiunea divină şi Dumnezeu i-a socotit lucrul acesta drept neprihănire (Gen. 15:7). Avraam şi-a dorit mult să fie tată și a așteptat cu răbdare 25 de ani pentru ca acest vis să devină realitate. Cincizeci de ani mai târziu, el a trebuit să aleagă între Dumnezeu şi fiul său, Isaac, atunci când Domnul i-a cerut să-l aducă jertfă pe Muntele Moria. Când Avraam a primit copilul promis, l-a educat după standardele Bibliei și Creatorul apreciează atitudinea responsabilă a lui Avraam: ,,Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină calea Domnului…” (Gen. 18:19). Isaac l-a văzut deseori pe tatăl său închinându-se înaintea lui Dumnezeu, Biblia menţionănd cel puţin de cinci ori construirea unui altar şi închinarea lui Avraam înaintea Domnului. Apoi Isaac îl vede pe tatăl său dând zeciuială lui Melhisedec. De asemenea, a auzit cu siguranţă despre modul elegant şi înţelept pe care tatăl său l-a folosit la despărţirea de unchiul Lot, dar şi de faptul că Avraam alesese ca locuinţă zona muntelui, în timp ce Lot alesese oraşele câmpiei, oraşele Sodoma şi Gomora.
Cu siguranţă că nici ospitalitatea tatălui său nu i-a scăpat lui Isaac, în repetatele situaţii în care Avraam a primit cu bucurie oaspeţi. El s-a implicat în alegerea soţiei pentru fiul său, conştient fiind de faptul că prin el, prin nepoţi şi strănepoţi va creşte poporul mesianic, din care mai târziu Se va întrupa Mântuitorul. El l-a trimis pe Eliezer, un om de încredere, în vârstă şi înţelept, să aleagă o soţie potrivită pentru fiul său, Isaac. Grija înţeleaptă a lui Avraam s-a manifestat şi prin faptul că a împărţit averea între fiii săi, când era încă în viaţă Isaac, fiul promis de Dumnezeu având prioritate.
Sfârșitul glorios al lui Avraam se reflectă în sfârșitul vieții sale: ,,Avraam şi-a dat duhul şi a murit după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile, şi a fost adăugat la poporul său” (Gen.. 25:8). Expresia ,,și-a dat duhul” se repetă de trei ori in Biblie: la Avraam, la Isaac și la Mântuitorul Isus. Avraam rămâne un exemplu de soț și tată, în ciuda crizelor prin care a trecut.