Apostolul Pavel ne spune ca Isus a fost manifestarea bunătății lui Dumnezeu și a iubirii Lui de oameni (Tit 3:4). Care este relația dintre bunătate și iubire?
Vă propun să citiți următorul text ca fiind o definire şi o descriere a bunătății: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.” (Luca 6:27-28).
Vă spun că aceasta este definiția şi descrierea bunătății deoarece în continuare Isus adaugă: „Voi însă iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine şi dați cu împrumut fără să așteptați ceva în schimb, şi răsplata voastră va fi mare şi veți fi fii ai Celui Prea Înalt; căci El este bun cu cei nemulțumitori şi răi. Aşadar, fiți milostivi (un aspect al bunătății) aşa cum Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6:35-36).
Cuvintele acestea ale lui Isus sunt considerate ca cea mai înaltă culme pe care ar putea să urce omul şi de cei mai mulți oameni sunt considerate ca fiind o culme care nu poate fi atinsă. Aceasta fiindcă ei privesc numai culmea aceasta amețitor de înaltă şi nu stau să vadă resursele pe care ni le oferă Cel ce ne-a descris această copleșitor de frumoasă şi de împlinitoare culme.
Apostolul Pavel a scris un imn al iubirii şi l-a inclus pentru noi în scrisoarea lui către creștinii din orașul Corint (1 Corinteni cap.13). El a descoperit că este greu să dai o definiție a iubirii într-o singură propoziție. Aşa cum noi am descoperit că este imposibil să dai o definiție a bunătății într-o singură propoziție . De aceea, el ne spune pe larg ce face şi cum procedează iubirea. Urmându-i exemplul, noi arătăm ce face şi cum procedează bunătatea.
Ce face iubirea puteți citi în 1 Cor. 13: 4-7, care începe astfel: „Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea este plină de bunătate…”
Cuvintele „plin de bunătate” ne-ar putea face să credem că Pavel are în gând faptul că Dumnezeu se descrie pe Sine ca fiind „plin de bunătate şi de adevăr”. Dar Pavel scrie acest imn al iubirii în limba greacă şi când l-am citit în grecește, am constatat că Pavel scrie: „dragostea te face bun”. Apostolul explică acest lucru în Romani 13:9-10, unde scrie: „De fapt, „Să nu comiți adulter, să nu minți, să nu poftești” şi orice altă poruncă ar mai putea fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Dragostea nu face rău aproapelui: ˝dragostea, deci, este împlinirea legii”.
Să ne gândim bine la ce spune apostolul despre iubire: Când iubești cu adevărat, nici măcar nu-ţi trece prin gând să-l înșeli pe cel pe care-l iubești. Şi nu poți să-l minți, nu poți să-i faci rău! Când iubești cu adevărat, această iubire te face să fii bun cu cel pe care îl iubești. Ar fi o contradicție în termeni să zici că-l iubești, dar îi faci rău. Iubirea te determină să fii bun cu cel pe care-l iubești. Iubirea te face bun!
Mergând la Origine, putem spune că, fiindcă Dumnezeu este dragoste, Dumnezeu este bunătate. Dragostea Lui ne-a dăruit tot ce-a avut mai bun: pe Unicul Lui Fiu!
