M-am gândit în ultima vreme la cât de mult reușește lumea noastră fizică să reflecte adevăruri spirituale.
Scriu rândurile acestea dintr-un spital de oncologie din Texas. Am fost șocat să aflu, acum două luni, în urma unei operații la coloană, că sufăr de sarcom, o formă rară de cancer, pentru care urmez acum un tratament. Până acum am fost binecuvântat de Dumnezeu cu o viață sănătoasă, așa că vestea a reprezentat un șoc pentru mine.
Am crezut întotdeauna în puterea mesajului pe care îl aduce sărbătoarea Paștelui și cred acest lucru cu atât mai mult în aceste zile. Este mesajul incredibil al speranței care le depășește pe toate; de fapt, este însăși temelia speranței.
M-am gândit în ultima vreme la cât de mult reușește lumea noastră fizică să reflecte adevăruri spirituale. Cancerul este, de fapt, o celulă distructivă care începe să se multiplice, apropiindu-ne tot mai mult de moarte cu fiecare zi care trece și sufocând celula autentică, dătătoare de viață. Este extraordinar ce bine se reflectă acest lucru în relatarea despre căderea în păcat din Geneza, când Dușmanul sufletului nostru îi face pe Adam și Eva să se îndoiască de Dumnezeu: „Oare chiar a zis Dumnezeu acest lucru?” În loc să aleagă suflarea dătătoare de viață a lui Dumnezeu, au lăsat celula răzvrătită a nesupunerii și auto-determinării să preia controlul și să ducă întreaga omenire în metastază.
În vremurile acestea, în care cheltuim miliarde de dolari în lupta cu această celulă răzvrătită, suntem puși în fața a două opțiuni: radiațiile, care se concentrează exclusiv pe celulele-problemă și chimioterapia, o combinație de abordări care include un șir lung de medicamente – ca și când ai trage cu pușca în întuneric, ucigând nu doar celulele rele, ci și pe cele bune. Așadar, victoria se prea poate să fie una pirică, cu costuri mai mari pentru biruitor decât pentru perdant.
Atunci când ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, în economia Sa a rămas nevoia unui mântuitor, un Mântuitor neprihănit. Acest Mântuitor perfect ne-a fost oferit chiar de Dumnezeu, prin Fiul Său. Ar trebui să ne facem o idee aici despre cât de mult prețuiește Dumnezeu fiecare viață în parte. Așa cum au spus și prorocii, Răscumpărătorul avea să vină. Avea să fie răstignit și pus în mormânt – soarta normală a cancerului spiritual. Într-o profeție extraordinară, însă, Isus a înviat din morți în a treia zi, un biruitor cu adevărat victorios. Am primit din nou suflarea dătătoare de viață a lui Dumnezeu. Acum, El ne cheamă să trăim conform principiilor Sale. Legile Sale au fost date pentru binele nostru.
Este extraordinar faptul că femeile au fost cele care au mers să vadă trupul lui Isus în Duminica Învierii. Este ieșit din comun să vedem cui a ales Isus să se arate mai întâi: femeilor, a căror mărturie nici măcar nu era acceptată într-o curte judecătorească. Isus nu s-a supus culturii vremurilor, ci a pornit o contra-cultură. Dacă ar fi fost un șarlatan, atunci când a vorbit despre învierea Sa, nu ar fi spus că va învia din nou în trup. Ar fi fost un lucru mult prea ușor de contrazis. Însă El ne-a oferit destule dovezi.
Acum, așadar, putem întreba alături de apostoli: „Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15:55). Păcatul este celula răzvrătită din noi, însă viața, moartea și învierea lui Isus au întors mersul lucrurilor în favoarea ordinii create de Dumnezeu. Haideți, așadar, să sărbătorim Paștele cu bucurie în inimă și să nu căutăm viața acolo unde nu există decât moarte, pentru că mormântul nu a biruit. Iată marea răsturnare a efectelor Căderii, cea mai eficientă vindecare.
După cum spunea Nicholas Wolterstoff, de la universitatea Yale, după ce își pierduse fiul în urma unui accident de alpinism: „După ce am depășit lipsa celor dragi cu convorbirile telefonice, lipsa aripilor cu zborul în avion și toropeala verii cu aerul condiționat – după ce le-am depășit pe toate acestea, dar și multe altele, vor mai rămâne două lucruri cărora să le facem față: răul din inima noastră și moartea.”
Soluția o avem în Fiul radiant al lui Dumnezeu, care înfruntă celula răzvrătită a nesupunerii și reface celula vieții. Ce adevăr sublim! Ce mesaj minunat al speranței!
Fie ca toți să fim mânați spre minunare și închinare în săptămâna aceasta, meditând la cruce și sărbătorindu-L pe Domnul nostru înviat. Cetățile noastre poartă mirosul morții. Avem nevoie de aroma vieții – iar numele Său este Isus Cristos.
