Câteodată suntem în acel loc în care lucrurile merg bine. Nu grozav, însă destul de bine încât să le putem noi manevra și să simțim că avem controlul asupra lor. Și fie că ne dăm seama sau nu, ne place că suntem acolo. Baricadați și bine ascunși în zona noastră de confort, nu vrem să pornim pe alt drum, mai mult decât atât, nici măcar nu ne putem imagina că există vreo altă opțiune în dreptul nostru.
Dar ce se întâmplă dacă rugăciunea Doamne, voia Ta te va purta, de fapt, pe un altfel de drum: un drum diferit decât cel pe care ți l-ai imaginat și poate l-ai visat tu? Dacă lucrurile nu sunt aranjate ca la carte așa cum ai dorit tu să fie, și dacă singura lumină pe care o vei avea va fi doar cea pentru pasul următor?
Ce se întâmplă când Dumnezeu răstoarnă planurile tale și îți cere să renunți la control, să te încrezi în El și să pășești în necunoscut? Ce se întâmplă când Dumnezeu îți întinde mâna și îți cere să ieși din barcă? Ce faci atunci?
Te poți trezi în mijlocul oceanului fără lumină în jur. Te poți trezi că toate ideile tale bine puse la punct nu mai au niciun sens acum.
Dumnezeu nu vrea ca noi să devenim confortabili. Nu vrea ca noi să ne punem într-un loc și să stăm acolo liniștiți, întrucât starea noastră e bună. Dumnezeu, dimpotrivă, dorește ca noi să ne punem la dispoziția Lui, chiar dacă asta poate însemna că va trebui să ieșim din zona noastră de confort, să creștem în credință și să ne abandonăm cu totul în mâna Lui. Uneori, Dumnezeu vrea să renunțăm la ancorele noastre și să vâslim în larg alături de El. Oare suntem în stare să facem asta?
Când Dumnezeu îți cere să ieși din barcă, nu privi la cât de mari sunt valurile și nici la puțina lumină pe care o ai. Când Dumnezeu îți cere să ieși din barcă, privește doar la El și mergi înainte. Dar asigură-te că, în mod sigur, Dumnezeu este Acela care îți cere să ieși din barcă.
