Citind Biblia, observăm cu ușurință faptul că Dumnezeu Se asociază cu Casa Sa de pe pământ. Înainte de înființarea Bisericii în NT au existat în VT alte două: “Case ale lui Dumnezeu”: Cortul Întâlnirii, construit de către Moise (1450 î.Hr.), și Templul din Ierusalim, construit de către Solomon (970 – 930 î.Hr.). Pentru generația noastră are un mesaj puternic faptul că toți oamenii din Biblie care L-au respectat pe Dumnezeu au manifestat același respect față de Casa lui Dumnezeu.
Pentru toți acești oameni Casa lui Dumnezeu a fost asemenea unei prezențe vizibile a invizibilului Dumnezeu. Biblia menționează despre mai multe case ale lui Dumnezeu: Casa lui Dumnezeu de la Betel, Cortul Întâlnirii, Templul lui Solomon, Templul lui Solomon reconstruit de Zorobabel, Sinagoga diasporei evreiești, Templul reconstruit de Irod și Biserica. Numai două dintre toate acestea au fost făcute de oameni la porunca lui Dumnezeu, după detaliile poruncite de Dumnezeu: Cortul Întâlnirii și Templul de la Ierusalim.
1. Cortul Întâlnirii.
La Muntele Sinai, Moise a primit de la Dumnezeu cele Zece Porunci (Exod 24:12) și dispoziția să facă un Cort: ,,Să-Mi facă un loc
sfânt, ca să locuiesc printre ei” (Exod 25:8). Cortul era o construcție piramidală din țesături scumpe atârnate de stâlpi și Moise l-a construit în aproximativ o jumătate de an. În cort se aflau Chivotul – o ladă în care se păstrau Tablele pe care erau scrise cele Zece Porunci, Cupa cu mană cerească și Toiagul preotului Aaron.
Cortul era mobil și leviții îl dezasamblau și îl asamblau peste tot unde își așezau tabăra, în călătoria lor spre țara promisă. În cort slujeau preoții și Moise vorbea cu Dumnezeu, ascultându-I poruncile. De asemenea, Cortul era locul unde se rezolvau conflictele și neînțelegerile dintre oameni. Când au ajuns în Canaan, Cortul a fost instalat în Galgala, iar apoi mutat la Șilo. Pentru construcția Cortului, Dumnezeu a cerut oamenilor să aducă daruri: ,,Domnul a vorbit lui Moise si a zis: Vorbeste copiilor lui Israel, să-Mi aducă un dar (Exod 25:1-9)”. Reacția poporuluia fost neașteptat de generoasă (Exod 36:1-7). Râvna lor pentru construcția Casei lui Dumenzeu a fost atât de mare încât Moise de-abia i-a putut opri, explicându-le că ,,nu mai este nevoie”. Această abundență este explicată de Moise în Cartea Exod prin câteva expresii: ,,oameni cu tragere de inimă”, ,,bărbați iscusiți în care pusese Domnul înțelepciune și pricepere”.
2. Templul din Ierusalim.
Cortul lui Moise le-a servit evreilor timp de 480 de ani, după care împăratul Solomon a construit Templul în Ierusalim, pe muntele Moria. Pe acest munte au fost jerfiți milioane de miei pentru iertarea păcatelor oamenilor, însă la ,,împlinirea vremii” șirul lor a fost oprit de ultimul Miel jertfit, pe care Ioan Betezătorul L-a numit ,,Mielul lui Dumnezeu”. Lucrurile din Cortul Întâlnirii au fost mutate în Templu și Cortul nu mai este pomenit în VT. Templul lui Solomon a fost construit în șapte ani și jumătate și a devenit centrul vieții religioase a evreilor. Templul lui Solomon (primul Templu) a fost distrus de babilonieni în anul 586 î. Hr., și a fost reconstruit de Zorobabel (al doilea Templu) în anul 516 î. Hr. Cortul lui Moise și Templul lui Solomon erau alcătuite în interior din trei părți: Curtea, Sanctuarul și Sfânta Sfintelor. Solomon a fost însoțit de aceeași ,,tragere de inimă”, ,,iscusiță, înțelepciune și pricepere”, ca și generația de oameni care au construit Cortul, atunci când a hotărât: ,,Casa pe care o voi zidi trebuie sa fie mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decât toți dumnezeii” (2 Cron. 2:5).
Și Cortul Întânirii și Templul de la Ierusalim au fost construite de “oameni cu tragere de inimă”, de “bărbați iscusiți în care pusese Domnul înțelepciune și pricepere”. Ei au construit cu acest dor în suflet: “Casa pe care o vom zidi trebuie să fie mare, căci Dumnezeul nostru este mai mare decât toți dumnezeii”.
