80 de lei la Spitalul Municipal din Timișoara. Cam tot atât la Beiuș, dar acum cu strâmtorarea asta financiară merge și la 50 de lei. O ciorbă, un șnițel și un pahar de suc sau trei pachete de țigări sau 10 cafele. Atât e prețul unei vieți în România. Și nu toate femeile ce fac avort se aleg cu o depresie sau cu un sentiment de vinovăție.
Sfântul Augustin zicea că pruncii nebotezați merg în iad iar raportul sexual e păcătos în familie dacă nu duce la procreere.
Ce ne facem atunci cu 23 milioane de copii uciși în ultimii 50 de ani în România? Pe ei cine i-a botezat cu botezul morții?
Realizăm oare că suntem sub blestem național, realizăm oare că biserica e incredibil de tăcută și că ar trebui să ne agităm mai mult în raport cu această problemă decât am făcut-o în cazul căsătoriilor homosexuale?
Nichita Stănescu scria între 2 pahare de votcă: ”Tristețea mea aude nenăscuții câini pe nenăscuții oameni cum îi latră”.
Dar câinii nu fac avort…
