L-am întrebat pe un prieten care a fost în Germania de curând dacă a fost impresionat. Răspunsul a fost frumos. Mi-a zis că pe el nu prea îl impresionează lucrurile.
Într-o lume în care se pune accent doar pe lucruri pompoase, mărețe ori neînsemnate și prea puțin pe ceea ce contează cu adevărat, e tare plăcut să auzi că există si oameni altfel, cum preferă Dumnezeu. Când ucenicii I-au arătat Domnului Isus frumusețea Templului, reacția lui Hristos a fost șocantă pentru vremea aceea. Se așteptau să admire construcția și când colo El le-a vorbit despre distrugerea tuturor acelor lucruri.
Dumnezeu nu poate fi impresionat de ce construim noi. Nici tunul Babel n-a fost o idea bună. S-au gândit că o să-l realizeze până la cer. O idee nebunească în mintea unor oameni fără aspirații valoroase.
După moarte Isus nu ne va întreba câte biserici am construit ci cum am investit în sufletele noastre. Doar oamenii care nu cunosc Scriptura pot crede că faptele bune compensează deficiențe sufletești. De câte ori, noi, creștinii, n-am judecat pe alții în funcție de asta? Atâția oameni declară la altar că se căsătoresc din dragoste și toată lumea știe că mai presus decât iubirea neîntinată și curată a fost iubirea de bani.
Îmi pare extraordinar de rău că unii își vând viața pentru o piscină și o mașină tare. Din păcate este și extrema cealaltă când creștini binecuvântați cu bani sunt judecați pentru simplul fapt că au bani. Oamenii din jur nu sunt corecți și nu avem de ce să așteptăm asta de la ei.
Dumnezeu însă așteaptă asta de la noi. Așteaptă să nu ne mușcăm unii pe alții, lucruri mai bune, să ne ferim de idoli și să iubim cu adevărat că din vorbe nu trăiește nimeni decât amăgiri.
Lucrurile au o valoare efemeră, nu le iubi. În schimb iubește cerul.
