„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.” – Matei 5:8
Inima curată nu e o zestre de la părinţi, cu care vii pe lume. O inimă curată e un proces. „Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule” era rugăciunea disperată a lui David după ce inima de carne din piept fusese făcută harcea-parcea de către Batşeba, cu minte cu tot.
Dumnezeu nu pune stimulatoare cardiace pe inimi obosite, pentru că o nouă naştere e o nouă inimă. Aceea trebuie păstrată curată. Cartea noastră de vizită nu e faţa, poziţia, titlurile, banii, ci inima din piept (1 Samuel 16:7).
Supapa de presiune a inimii este gura, pentru că ce ai în inimă, iese printre dinţi. Nu te-a luat gura pe dinainte, ci inima e prea plină. Dacă e gunoi, gunoi va ieşi; dacă e Duh, Duh va ieşi.
Curăţirea inimii nu o face Dumnezeu, ci fiecare trebuie s-o facem personal (Iacov 4:8), convinşi fiind că gunoaiele le-am adunat singuri. E umilitor să faci lucrul acesta, dar e obligatoriu ca să-L poţi vedea pe Dumnezeu. Scriptura zice că toţi oamenii o să-L vadă, atunci ce mare scofală? Ei o să-L vadă ca Judecător, tu o să-L vezi ca Mire şi cred că e o diferenţă uriaşă.
Când ai o inimă sensibilă, fereşte-te de tot ce i-ar putea aduce tulburare. Bunicul meu, în ultimii ani de viaţă, avea un stimulator cardiac şi nu mă lăsa să-l îmbrăţişez până nu puneam telefonul mobil jos pentru că-i dădea peste cap aparatul. Când l-am dus la groapă stimulatorul încă îşi făcea treaba, numai că inima bunicului nu mai avea nevoie de el.
Mulţi, prin bisericile noastre, nu mai au o inimă vie, ci numai stimulatoarele-s de ei şi noi toţi credem că ei trăiesc. Inima lor e de piatră, adică au doar un monument şi monumentele sunt frumoase, dar au un singur defect – sunt fără viaţă.
Când m-am dus la medic, mi-a spus că am o inimă mai bătrână ca mine cu vreo 25 ani. A zis că poate vrea să plece mai devreme în veşnicie. „Nu!”, i-am răspuns, „am încărcat-o cu tot felul de prostii şi n-am făcut de mult ordine prin debarale.”
Scriptura acţionează ca Mr. Muscolo pe ţevi, aşa că începeţi curăţirea. Cântarea, părtăşia cu oamenii cu inima curată, rugăciunea de purificare, toate sunt garantate 100%. Cineva spunea că majoritatea creştinilor sunt răstigniţi pe cruce între doi tâlhari: regretele zilei de ieri şi îngrijorările zilei de mâine. Adică un fel de cardiopatie ischemică spirituală. Aşa că păziţi-o mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii (Proverbe 4:23).
