Cineva spunea că “Nimeni nu te poate învăța să zbori dacă nu vrei să-ți deschizi aripile”. Tot așa, nimeni nu te poate conduce la Dumnezeu dacă nu vrei să crezi în El. Foarte mulți oameni nu experimentează credința în Dumnezeu, invocând nevoia de argumente concrete.
Sfântul Augustin spunea că “Pentru cine vrea să creadă, am o mie de argumente; pentru cine nu vrea să creadă, n-am nici unul.” Să crezi sau să nu crezi este un drept al fiecăruia și, de asemenea, este o alegere personală. Există mulți oameni care vorbesc împotriva credinței, deși nu au experimentat-o vreodată. Dacă cineva nu a experimentat dragostea sau suferința înseamnă că acestea nu există? De asemenea, există mulți oameni care vorbesc împotriva Bibliei, deși nu au citit-o vreodată. Tristețea vine doar atunci când oamenii spun că nu cred pentru că nu au argumente să creadă. Mă întreb ce argumente au să nu creadă? De ce oamenii cer argumente pentru a crede în Dumnezeu și nu cer argumente pentru a renunța la credința în Dumnezeu?
Ce argumente avem atunci când credem că evenimentele de acum câteva mii de ani, menționate în cartea de istorie, sunt adevărate? Este istoria oamenilor mai credibilă decât istoria lui Dumnezeu – Biblia? Oamenii aceștia par să fie deranjați de existența lui Dumnezeu și încearcă să-i convingă pe ceilalți că Dumnezeu nu există. Poate pare ciudat că Biblia nu încearcă să-i convingă pe oameni că Dumnezeu există, ci pur și simplu afirmă existența Sa. Biblia Îl prezintă pe Dumnezeu creând Universul și făcându-l pe om, având milă și îndurare față de oameni, iubind necondiționat și fiind plin de bunătate. Biblia vorbește despre cea de-a doua șansă pe care Dumnezeu o oferă oricui, despre speranța din suflet și zâmbetul de față pe care le dă dimineața celui care s-a culcat dezamăgit și frustrat seara. Credința nu este o obligație, este doar o opțiune, o mare și unică oportunitate. Credința este necesară și suficientă pentru ca omul să fie mântuit, adică să fie iertat de păcatele lui. Evanghelistul Marcu remarcă spusele Mântuitorului Cristos: ,,Cine va crede și se va boteza va fi mântuit; cine nu va crede va fi osândit” (Marcu 16:16).
Pentru fiecare muritor, sărac sau bogat, există o naștere, o moarte și o judecată, apoi urmează eternitatea cu sau fără Dumnezeu. Mântuitorul Isus Cristos a venit pe pământ cu 2000 de ani în urmă și a murit în locul tuturor celor care trebuiau să moară. Prin credința în existența și lucrarea Sa de iertare orice om poate fi iertat. Iată dar, credința este mai mult decât importantă. Miza este extrem de mare, miza este VIAȚA. Cine își permite să încerce dacă din cauza necredinței în Dumnezeu ajunge sau nu în iad? Cine are curajul să-și dea viața pentru a dobândi dreptul să nu creadă în Isus Cristos?
Credința că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul oamenilor dăruiește mântuirea sufletului. Botezul în apă este manifestarea acestei credințe. Oamenii nu se botează pentru a fi mântuiți, ci pentru că ei sunt deja mântuiți. Oamenii mântuiți cunosc și împlinesc poruncile lui Dumnezeu. Botezul este dovada mântuirii, botezul este ascultarea mântuitului. Mântuirea se asociază cu botezul, mântuitul se asociază cu Mântuitorul. Tu cu cine te asociezi? Ce ai de gând să faci cu viața ta?
