Care este lucrul în care ți-ai investit viața? Este ceva trecător sau ceva de durată. Te vei bucura de alegerea ta la capătul drumului? Este voia lui Dumnezeu și lucrarea la care El te-a chemat, hrana iubită a sufletului tău?
La o școală din Pensilvania o fetiță de șapte ani petrecu ziua cu, colegii. Era nemâncată, răvășită, nedormită, nespălată, dar nimeni nu observă toate acestea. În autobuzul școlii, la întoarcerea spre casă, fetița se apropie de șofer. Acesta părea de treabă și fetița avu încredere să i se deschidă și îi spuse că a încercat din răsputeri să-și trezească părinții dar nu a reușit. Șoferul imediat și-a dat seama ca s-a produs o tragedie și a sunat la poliție, care a ajuns înaintea fetei acasă și a descoperit că părinții fetei muriseră de o supradoză. Fata mai avea o soră de 5 ani și un frate de 9 luni. Spre surprinderea polițistei care era la fața locului, fetița îi aduse caietul de teme să il semneze pentru a-l duce la școală a doua zi. Iubea mult școala și chiar dacă se întâmplase ceva atât de grav, preocuparea ei era ceea ce iubea cel mai mult – școala.
Biserica este o școală creștină, unde se studiază multiple lecții din diverse unghiuri, dar cu o singură materie – cunoașterea de Dumnezeu. Iar când vom trăi cu Dumnezeu fără sfârșit, vom avea tot o singură materie – cunoașterea lui Dumnezeu. Și se va cânta o singură cântare – Dumnezeu este iubire!
Ucenicii lui Isus plecați după mâncare în Samaria, se întorc, doar cu sacoșele cu mâncare.
Obiectivul pe care îl avem, este și obiectivul lui Dumnezeu? Nu cumva ținta este joasă? Ucenicii s-au dus doar după mâncare. Chiar dacă în cetate era plin de oameni. Nu cumva aveau o altă misiune? Oamenii din jur, nu aveau o altă nevoie. Se întorc cu, câteva sacoșe de mâncare și spun că masa este servită.
Sufletul nu se satură doar cu pâine, ci cu Pâinea Vieții!
Isus nu venise să se conformeze prejudecăților vremii, ci venise să așeze ”lumea cea nouă” (Galateni). Ucenicii au fost foarte surprinși să Îl vadă pe Isus că vorbește cu o femeie și se întreabau de ce se expune. Dar Isus este cu totul altceva.
Ucenicii se duc în cetate și se întorc cu mâncare, femeia se întoarce în cetate și se revine la Isus cu întreaga comunitate de oameni din cetate.
Întrebarea este: care este principala noastră preocupare, care este rezultatul alergării noastre, care este obiectivul nostru călcând pe pământul acesta? Școala, serviciul, biserica să fie obiectivele noastre de lucru.
Viața noastră se desfășoară în jurul unor lupte, temeri pentru existență, pentru implinire. Orice și oricât am avea, căutăm altceva. Sufletul este plin cu prejudecăți și nu este loc pentru așa ceva.
Isus definește contrastul dintre mâncarea pieritoare și mâncarea veșnică. Ne spune să nu lucrăm doar pentru mâncare ci să facem și o slujbă duhovnicească.
Trebuie să facem din viața noastră de zi cu zi un serviciu divin. Să nu legăm lucrul nostru doar de biserică, ci de oameni, de problemele lor. Să-i conducem la izvor, la pâinea după care nu vor mai simți foame.
"Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuși Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui." – Ioan 6:27
Ce este Dumnezeu pentru tine? Este puterea ta sau este scuza ta, sau este izvorul puterii tale?
