A trecut deja o bucată bună de vreme de când am cunoscut un om cu inimă mare – român de-al nostru, albit de vreme, firav, cu obrajii supți puțin, dar vesel, cu lumină în ochi și cu Dumnezeu în inimă.
Însoțeam pe cineva care urma să meargă în misiune peste granițele românești și ajunseserăm într-una din țările vest-europene, la o biserică românească. Am cântat câteva cântece apoi fratele cu care eram a vorbit puțin despre ce se întâmplă în țara unde merge în misiune. După terminarea slujbei am salutat frații urmând să ne îndreptăm spre casa familiei care ne găzduia.
La ieșire sta un bătrânel care îmi ținea ușa deschisă. Voiam să mă dezlipesc de el văzând că cel pe care-l însoțeam coborâse deja câteva trepte.
Înainte să cobor bătrânelul a deschis buzele să mă întrebe ceva. “Primiți și bani puțini?”, zicea, în timp ce își ducea mâna dreapta la buzunarul din interior aflat în dreptul inimii. A scos de acolo o hârtie de 5€ pe care a dăruit-o în numele Lui Dumnezeu pentru lucrarea despre care se vorbise cu câteva minute înainte.
L-am prins din urmă pe fratele cu care eram, i-am dat hârtia și i-am povestit experiența. Vizibil bucuros de ceea ce auzea, s-a mirat și a zis că “Dumnezeu înmulțește puținul omului”… Astăzi îl însoțesc pe fratele ăsta în țara de care vorbea.
Mi-a dat Dumnezeu ocazii să întâlnesc oameni extraordinari în viața asta, oameni credincioși, amabili, blânzi, senini, primitori de oaspeți, săritori, jertfitori, altruiști, și binevoitori. Mă simt onorat să văd “specimene”, din ăstea – zic așa pentru că nu-s mulți cei ca ei.
Mă simt în același timp prost să îmi dau seama cât de puțin fac cu cât mi s-a dat, să văd cum irosesc bani pe lucruri de nimic, care nu rezistă în timp și care nu fac bine și altora.
Ce multe se pot face pentru Dumnezeu cu puțină credință, cu smerenie și cu sacrificiu… După Biblie, Dumnezeu iubește pe cel ce dă cu bucurie…
Doar doi bănuți a pus femeia văduvă pentru Dumnezeu, dar dăduse mai mult decât toți ceilalți, pentru că îi pusese acolo din puținul ei. Din foarte puținul ei a făcut femeia văduvă pâine pentru Ilie cu doar puțina făină și puținul ulei pe care îl mai avea. De asta i-a ținut Dumnezeu pe ea și pe fiu-său trei ani la rând nelipsiți de mâncare.
Când Dumnezeu vorbea prin Ezechiel, nu a zis “caut un ban”, ci “caut un om”. Dumnezeu are nevoie de noi mai întâi, apoi noi ca recunoștință putem să ne oferim cu ce avem.
Puținul tău e mult când e dat din inimă. Multul tău e nimic dacă e dat cu părere de rău. Dumnezeu are nevoie de tine, nu de banii tăi. Ce faci cu ce ești? Ce faci cu cât ai?
