Femeia stătea la fântâna părinților ei, fântâna lui Iacob, unde venise ca de obicei să repete ritualurile părinților ei. Dar astăzi se întâmplă ceea ce trebuia să se întâmple demult. Are loc întâlnirea dintre Dumnezeu și om. Isus este cel care o aștepta la fântâna! Nu femeia îl aștepta la fântână, ci Isus este cel care o aștepta să îi ofere darul fără de preț, Apa Vie!
Religia muta pe oameni dintr-o parte în alta, credința în Domnul Hristos, însă, ia din sufletul omului suferința, boala și moartea și pune ceva în loc. Isus nu lasă femeia aceasta în suspans.
Oamenilor le este frică să dea drumul fântânii acesteia. Dar El îi spune: lasă găleata aici, lasă templul părinților tăi, lasă învățăturile iudeilor și îndoielile pe care acețtia le-au semănat în inimile părinților tăi, și primește aceasta apă vie care va tâșni în apa veșnică. Dar părintele Iacob a facut ceva rău până acum? Nu, părintele Iacob a adus-o pe ea la fântână și aici s-a încheiat misiunea lui.
Biserica te-a adus pe tine la izvoarele apei vieții și aici i s-a încheiat mandatul. Acesta este rolul nostru, lucrarea noastră ca părinți, să îi aducem pe copiii noștri la Isus pentru a primi iertarea și eliberarea de sub jugul păcatului iar El va continua lucrarea lui.
Femeia primește iertarea și eliberarea de la Isus, și se întoarce inapoi în cetate cu capul sus!
Setea noastră nu poate fi potolită cu nici o altă apă! Acum este ceasul!
Ce vrei tu să faci cu darul lui Isus?
Lasă găleata la fântână și întoarce-te înapoi în cetatea păcatului tău ducând cu tine nu apă de la fântâna lui Iacob ci apa vie care tâșnește în viața veșnică!
