Toată lumea așteptă să mai vină o sărbătoare. Nu contează ce sărbătoare urmează, nu contează cât durează, nu contează motivul acesteia, ci singurul lucru care contează în mileniul agitației, vitezei și nesiguranței este să fie vacanță sau o plată triplă a salariului. Cum suntem noi? Oare începem să ne asemănăm tot mai mulți cu ceilalți? În inimile noastre, a celor care Îl mărturisesc pe Hristos, nu trebuie să fie sărbătoare doar în ziua stabilită de la-nceputul anului în calendar, ci în fiecare zi deoarece Hristos în noi nu reprezintă ceva trecător, ci este o nădejde binecuvântată a moștenirii slavei!
După cum și alții au avut diverse păreri, vin și eu în rândul altora mai mari decât mine să scriu câteva cuvinte despre această minunată sărbătoare.
Hristos nu Și-a terminat lucrarea atunci când S-a înălțat la cer, ci aceasta continuă deoarece stă acum la dreapta Tatălui și mijlocește pentru tine și pentru mine.
Isus Hristos S-a înălțat la cer lăsându-mi o promisiune și anume faptul că S-a dus să pregăstească un loc pentru ca acolo unde este El să fiu și eu.
Isus a fost urmărit de ucenici din momentul în care picioarele I s-au desprins de pământ până nu S-a mai văzut. Ucenicii au rămas cu ochii ațintiți spre Cer. De aici învăț faptul că privirea mea trebuie să fie tot timpul spre Cer pentru a privi după Hristos, având în inimă dorința de la striga: Maranata!
Isus nu a plecat la Tatăl lăsându-ne de izbeliște, ci a lăsat pe Mângâietorul pentru a fi cu noi în fiecare moment din viață până ne vom întâlni din nou cu Cel care a fost vrednic să rupă pecețile cărții, iar noi să-I putem fi martori până la marginile pământului.
Prin faptul că S-a lăsat văzut atunci când S-a ridicat spre cer, credința mea se întărește în faptul că așa cum ucenicii L-au văzut, așa Îl voi vedea și eu când se va coborî în acelați fel după cum a urcat.
Pe lângă cele scrise mai sus, ca o concluzie, aș dori să las câteva versuri care le-am găsit pe un site creștin:
Domnul Isus Se va întoarce
Curând, aşa cum S-a-nălţat.
Ferice de acel ce face
Cum Domnul Său l-a învăţat!
(Pavel Mariana Florica)
