Isaia 55:7 ”…omul nelegiuit să se lase de gândurile lui…”
A fost versetul pe care l-am auzit ieri la rugăciune și care ascunde niște adevăruri dure dar reale. O mulțime de oameni cred că dacă nu păcătuiesc cu fapta nu este nici o problemă în relația lor cu Dumnezeu.
Proorocul Isaia putea foarte bine să spună că omul nelegiuit ar trebui să se lase de faptele lui. Și în cazul acesta era simplu, cel ce fumează nu o mai face, bețivul renunță la sticlele cu alcool iar politicienii la minciunile legate de infrastructura țării noastre. Dar creștinul? Poate la necredință.
Este limpede că dincolo de gândurile omului vor fi acțiuni legate de felul în care raționalizează. Chiar și în Talmudul evreiesc scrie despre așa ceva: „Atenție la gândurile tale căci ele vor fi fapte.” Dumnezeu știe că nu faptele noastre finale sunt problema ci merge la rădăcină, la gândurile noastre, acolo unde iau naștere idei și planuri.
Lupta care se dă este pentru stăpânirea gândurilor noastre. Este un război spiritual de fiecare zi, bătălii care se dau în toți anii cât trăim. Nimeni nu e scutit. De la o idee au murit milioane de oameni în războaiele mondiale, dar tot de la o idee s-au realizat și lucruri speciale și mari cu Dumnezeu.
La un moment dat Hristos le-a dat un astfel de exemplu ucenicilor și le-a zis tuturor să nu privească o femeie ca să o poftească că au și păcătuit cu ea în inima lor, adică cu gândul. Fiecare este ceea ce gândește. Poți să gândești rău despre cineva și e de ajuns. În mintea ta poți face ce vrei tu.
Dar n-ar trebui să uităm că Dumnezeu vede chiar și ce este în inima sau mintea omului. Ce te faci cu gândurile tale?
Dumnezeu să ne dea la toți gânduri de pace sau gândurile lui Hristos.
