E în firea noastră să vrem mereu ceva nou. Așa se explică faptul că unii români vor să ia lumină în noaptea de înviere dintr-o biserică mai mare și mai frumoasă decât ultima dată. În plus, asemenea Crăciunului, Paștele este un prilej de înnoire… a garderobei, a casei, a mașinii etc. În acești termeni, de Paște, iepurașul e creditat cu noutățile. Iisus Christos nu aduce nimic nou. Aceleași slujbe, aceleași icoane, aceleași ritualuri religioase, până la urmă, neatractive pentru noile generații.
Îmi cer iertare că nu am evitat banala și mult-prea-la-îndemână comparație între iepuraș și Iisus Christos. Aș fi evitat-o pentru că e o comparație pe care o găsesc destui când nu prea știu ce să mai scrie de Paște (dincolo de ofertele de vacanță, biserici, politiceni, vedete și pe unde sunt de Înviere, popi, corupție, acte de caritate) și vor o notă de sensibil. N-am evitat-o, însă, doar ca să subliniez diferența dintre satisfacerea nevoii de noutate și ritualul, care oricât de aranjat și îmbogățit ar fi, tot vechi rămâne în esență.
Dacă ar găsi cineva soluția de a face o ofertă cu privire la înnoirea speranței și a credinței din și despre lume, s-ar înghesui probabil toți. În adâncul inimii, știm cât ne-am dori o lume în care să poți crede mai mult. Culmea e că, fără nicio cosmetizare, exact aceasta este oferta lui Iisus Christos. Moartea Sa pascală este garanția veridicității unei oferte de viață mai luminoasă și mai plină de încredere.
Oferta Fiului lui Dumnezeu nu este însă una de consum. Astfel poate fi înțeles paradoxul neatractivității unei asemenea uluitoare oferte. Pe scurt, noi am vrea tihnă, belșug, siguranță, protecție și optimism, alături de comoditate, exclusivitate, individualism sau egoism. Adică tiparul ofertei de azi. Tot ce pot obține pentru mine, potrivit gusturilor mele.
Ceea ce ne oferă Dumnezeu este tihnă, belșug, siguranță, protecție și optimism alături de slujire, altruism, sensibilitate, onestitate și responsabilitate. Adică o completă transformare, ceea ce, din punctul nostru de vedere, nu e tocmai un preț mic sau o țintă de dorit.
Așa că, poate, unii așteaptă o ofertă mai bună la anul. Vestea rea e că la anul va fi aceeași ofertă. Dumnezeu face o singură ofertă, un singur produs, cel mai bun și imposibil de îmbunătățit. Vestea bună e că oferta nu e valabilă doar de Paște. Chestiunea e cât de repede vom decide să ne bucurăm de beneficiile ei.
