Privind cu îngrijorare pe scena lumii, este ușor de observat faptul că se conturează tot mai mult profilul unei generații caracterizate de antitradiționalism, nonconformism, anarhism, libertinism și răzvrătire.
Atitudinea care reprezintă cel mai bine profilul psihologic al acestei generații este împotrivirea – “împotriva la orice”. Împotriva lui Dumnezeu, a bisericii, a părinților, a tradiției, a culturii, a politicii, a oricăror norme de viață, a oricărei forme de autoritate. Atitudinile sunt violente și disprețuitoare, vorbele sunt vulgare și ironice, obiectivele sunt arogante, individualiste și răzvrătite.
Cartea Judecători din Biblie, ale cărei evenimente se petrec între anii 1380-1050 î.Cr., amintește despre această atitudine: „În vremea aceea nu era împarat în Israel. Fiecare facea ce-i placea” (17:6; 18:1; 21:25). De la celălalt capăt al firului însă, răsună vocea lui Dumnezeu, care caută un alt fel de oameni: ,,Dacă poporul Meu se va smeri, se va ruga, va căuta faţa Mea, se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara” (2 Cronici 7:14).
Mântuirea și binecuvântările lui Dumnezeu sunt condiţionate de pocăinţă și puritate, de post și de rugăciune. Oamenii care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, mânați de obsesia împlinirii instinctelor primare, nu vor alege să se smerească, nici să se roage, nici să caute fața lui Dumnezeu sau să renunțe la păcat. Tocmai de aceea, Dumnezeu Se așteaptă ca poporul Său să facă aceste lucruri și El promite să vindece țara de nebunie și blestem. Atunci când poporul lui Dumnezeu are o astfel de viaţă spirituală, El “îl va asculta din ceruri, îi va ierta păcatul, şi-i va tămădui ţara” (2 Cron. 7:14b). Țara și lumea întreagă depinde de Dumnezeu, însă El cere poporului Său să se smerească, să se roage, să caute fața Lui și să se abată de la păcat.
1. Poporul lui Dumnezeu trebuie să se smerească și să se subordoneze voinței. Fiul risipitor trebuia să “vină acasă”, fiul cel mare trebuia să “intre în casă”. Smerenia reprezintă raportul omului cu Dumnezeu și presupune supunerea și ascultarea de Creator.
2. Poporul lui Dumnezeu trebuie să se roage, dar nu o rugăciune prin care cere ajutor în necaz, ci o rugăciune permanentă prin care vorbeşte cu Dumnezeu, ca şi cu cel mai apropiat prieten. Această stare de rugăciune exprimă relaţia spirituală cu Dumnezeu. Doar smerirea inimii îl conduce pe om la această atitudine spirituală.
3. Poporul lui Dumnezeu trebuie să caute faţa Regelui, adică să trăiască în prezenţa Sa. Cum se poate apropia de marele Stăpân omul care nu se smereşte şi nu se roagă? Tocmai pentru intenţia înălţării inimii şi a absenţei comunicării, Dumnezeu i-a exclus pe Adam şi Eva din Eden. “Nu vă înşelaţi, Dumnezeu nu Se lasă batjocorit.”
4. Poporul lui Dumnezeu trebuie să renunţe la căile lui rele, adică să trăiască în absenţa păcatului. Orice păcat accidental, orice abatere de la condiţia neprihănirii trebuie să fie regretată profund, trebuie să fie mărturisită sincer şi părăsită pe deplin. Dacă voia lui Dumenzeu pentru omul din lume este convertirea prin credință și pocăință, voia lui Dumnezeu pentru creștinul convertit este sfințenia, înfrânarea, închinarea și ascultarea.
Nici o bancă nu oferă împrumut financiar fără condiţii. Nici poporului Său, Dumnezeu nu îi dă binecuvântarea fără condiții. Ajutorul lui Dumnezeu este infinit, este nelimitat, este suficient, însă este condiţionat de pocăinţă. Poporul lui Dumnezeu, veniți să ne smerim, să postim și să ne rugăm, să căutăm fața Domnului și să părăsim căile noastre rele.