În Faptele Apostolilor 27 (Biblia Amplificată) se găsește o istorisire despre apostolul Pavel. Acesta a călătorit cu barca împreună cu alții, când ”un vânt puternic (de dimensiunile unui taifun)… a izbucnit pe insulă” (versetul 14). Patru zile au fost prinși în furtună și la un moment dat a fost atât de puternic, încât ”se simțeau atacați de furtună” (versetul 18) și au fost nevoiți să arunce echipamentul din corabie. Au ajuns să nu mai aibă mâncare, erau naufragiați- erau lipsiți de speranță.
În acel moment, Pavel le-a spus celor care erau împreună cu el: ”Vă rog să fiți plini de curaj deoarece niciunul nu-și va pierde viața…” (versetul 22). Apoi a zis că un înger al Domnului i-a spus lucrul acesta. În versetul 25 scrie: ”De aceea, oamenilor, liniștiți-vă,căci am încredere (deplină) în Dumnezeu că se va întâmpla așa cum mi s-a spus.” Îmi place ce scrie! Este o imagine minunată a puterii credinței în Dumnezeu când toate speranțele s-au pierdut. Și noi putem să avem credința pe care Pavel a avut-o dacă reușim să învingem îndoiala.
Cu toții ne confruntăm cu furtuni în viață. Unele sunt mai grele decât altele, dar toți trecem prin încercări și necazuri. De aceea avem darul credinței. În Efeseni 6:16 se vorbește despre ”scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.” Îndoiala este un fel de ”săgeată arzătoare” pe care vrăjmașul o folosește ca să ne atace credința.
De obicei, ne confruntăm cu îndoiala după ce am luat o decizie. În Iacov 1:6, Biblia spune că atunci când te îndoiești este ca și cum ai fi împins de vânt, este ca și cum ai încerca să mergi în direcții diferite în același timp. Este dificil să fii împărțit între două locuri și să nu poți să decizi ce anume crezi. În astfel de momente trebuie să alegem dacă Îl credem pe Dumnezeu sau pe vrăjmaș… pe Dumnezeu sau sentimentele… pe Dumnezeu sau pe cei din jur… pe Dumnezeu sau circumstanțele.
Când ne confruntăm cu îndoiala, trebuie să ridicăm scutul credinței. Facem asta când ne deschidem gura și afirmăm ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, în loc să ne plângem cu privire la problemă. Credința este eliberată în timp ce rostim, ne rugăm și împlinim Cuvântul. În astfel de momente deschide gura și spune: ”Cred că tot ceea ce mi-a spus Dumnezeu se va împlini!”
Poate te îndoiești și spui că nu știi dacă ai auzit sau nu vocea lui Dumnezeu. Lucrul acesta se întâmplă din cauza faptului că, de obicei, ne îndoim de noi. Aici nu mă refer la a auzi o voce audibilă. Mă refer la ceea ce noi considerăm în inima noastră a fi bine sau rău. Este vorba despre susurul blând al lui Dumnezeu. Toți cei care cred în Isus Hristos au o astfel de experiență, dar mulți nu au încrederea necesară să o folosească.
În Iacov 1:5 scrie că atunci când avem nevoie de înțelepciune, putem să Îi cerem lui Dumnezeu să ne-o dea și El ne-o dă cu ”mână largă și fără mustrare”.
Deși suntem niște ființe imperfecte, Dumnezeu ne este credincios și ne dă ceea ce Îi cerem dacă Îi cerem ajutorul. El ne iubește, ne binecuvântează și ne folosește în ciuda a ceea ce suntem, deoarece El este credincios! Niciodată nu trebuie să ne îndoim de asta.
Prin relația mea cu Dumnezeu am învățat că El nu se așteaptă să fiu perfectă. El vrea să rămân în voia Lui și să fac pașii credinței pe care El mi i-a pregătit, prin Cuvântul Său și prin îndemnurile pe care El le pune în inima mea. Dumnezeu vrea să îți vorbească în mod personal și să te conducă în planul Său perfect pe care îl are pentru viața ta. Nu trebuie să te temi să pășești prin credință și să faci ceea ce ai în inima ta. Dacă faci o greșeală, vei învăța din ea și vei merge înainte. Așa putem ”să pășim și să descoperim”. Toți trebuie să facem asta.
Vă încurajez să mărturisiți în fiecare zi că veți crește în credință și în încrederea în Dumnezeu. Trebuie să facem astfel de afirmații: ”Dumnezeu mă iubește. El vrea să vorbească inimii mele. Îl aud pe Dumnezeu cum îmi vorbește. El îmi este credincios și El mă conduce în voia Lui. Cred că totul se va întâmpla conform planului Său!” Prin harul lui Dumnezeu, putem să fim tari în credință și să învingem orice atac al îndoielii când trecem prin furtunile vieții.
