Am spus de multe ori că marranos-ul Cristofor Columb n-a descoperit America dintr-o greşeală, ci din cauza unei femei. Având nevoie de bani pentru expediţie n-a găsit înţelegere decât la Izabela a II-a a Spaniei, care nu numai că l-a înţeles şi i-a dat bani ci şi a rostit o rugăciune uimitoare. „Mă rog lui Dumnezeu că dacă nu există pământul pe care îl cauţi, Dumnezeu să-l creeze ca să-ţi răsplătească îndrăzneala.”
Acest evreu convertit la creştinism a sărit în corabie şi astfel Obama (a cărui strămoşi erau ascunşi în cala corabiei lui Columb) a ajuns preşedinte peste o ţară plină de datorii.
Ce-am citit zilele acestea m-a făcut să cred că am greşit nu la general, ci doar în amănunte. Rămâne adevărată ideea că a găsit America din cauza unei femei, dar a doamnei Columb, o scorpie de femeie de care te simţeai eliberat doar când ridicai pânzele. Oriunde numai departe de ea. Mai bine cu canibalii decât în bucătărie cu doamna Columb.
Descoperirile care au marcat lumea noastră s-au întâmplat din cauza fugii, fricii, prigoanei. Apostolii n-au mai vrut să plece din Ierusalim, iar Dumnezeu a făcut posibilă ducerea Evangheliei până la marginea pământului prin groaza pricinuită de Claudius, Nero, Domiţian, Traian.
Suferinţa ghidată pe un drum bun e creatoare. Lipsa frământărilor duce la grăsime depusă pe burtă şi pe creier.
Toţi care suferiţi din tot felul de motive, bucuraţi-vă. Sunteţi în pragul unei mari descoperiri care dacă nu va revoluţiona lumea, măcar vă va face mai suportabilă viaţa.
