Prin urmare, Împărăția lui Dumnezeu este un teritoriu și o formă de guvernamant în care se face voia lui Dumnezeu.
Împărăţia lui Dumnezeu este un concept pe care l-a introdus în omenire Domnul Isus Cristos. El a afirmat că de la Ioan Botezătorul încoace se proclamă Împărăţia lui Dumnezeu şi că cei ce o văd şi o înțeleg se grăbesc să intre în ea (Luca 16:16). Tot El le-a spus oamenilor că Împărăţia lui Dumnezeu nu este ceva vizibil, ceva ce poți arăta cu degetul, ci Împărăţia lui Dumnezeu „este în voi”, sau „în lăuntrul vostru”(Luca 17:21, cuvintele din original, entos humos, pot fi traduse şi „în mijlocul vostru”. În cazul acela, ele se referă la Isus Însuşi şi în acest caz, Isus se identifică pe Sine cu Împărăţia).
Isus a dat definiția Împărăţiei lui Dumnezeu în două versuri din rugăciunea „Tatăl nostru”, când ne-a învăţat să ne rugăm lui Dumnezeu:„Să vie Împărăţia Ta”, adică „Să se facă voia Ta pe pământ aşa cum se face în ceruri” (Matei 6:10).
O împărăţie, sau un imperiu, este o formă de guvernământ în care voia împăratului este legea supremă în acel teritoriu, sau voia împăratului este constituţia acelui imperiu. Prin urmare, Împărăţia lui Dumnezeu este un teritoriu şi o formă de guvernământ în care se face voia lui Dumnezeu.
De cea mai mare importanţă este să ştim ce voia Isus să spună prin expresia „voia lui Dumnezeu”. Tot El ne-o explică şi tot în predica de pe munte, unde ne spune: „Nu oricine Îmi zice „Doamne, Doamne” va intra în Împărăţia lui Dumnezeu, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”, apoi adaugă explicativ: „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face îl voi asemăna cu un om cu judecată (un om inteligent) care şi-a zidit casa pe stâncă” (Matei 7:21 şi 26).
Cu alte cuvinte, voia lui Dumnezeu ne este definită prin învăţăturile Domnului Isus. Deci, „să se facă voia lui Dumnezeu pe pământ” înseamnă ca toţi oamenii să trăiască după învăţăturile lui Isus. Aceasta este în armonie cu planul lui Isus ca „Evanghelia Împărăţiei să fie vestită în toată lumea ca să devină modul de a gândi al tuturor naţiunilor” (Matei 24:14, traducere expandată) şi cu textul din „marea trimitere”: „învăţaţi-i să trăiască aşa cum v-am învăţat Eu să trăiţi” (Matei 28:19).
Împărăţia lui Dumnezeu este o nouă realitate care apare în mijlocul sau în sânul altor „împărăţii”, sau ţări, sau state, conform profeţiei lui Daniel: „În vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor Îşi va ridica o Împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate aceste împărăţii şi ea însăşi va dăinui veşnic” (Daniel 2:44).
Este foarte important să vedeţi că Dumnezeu Îşi ridică Împărăţia nu la sfârşitul şiragului de împărăţii văzute de Daniel, ci în timpul acestor împărăţii! Împărăţia Lui este în interiorul acestor împărăţii, sau state, sau ţări şi este mai tare ca ele şi ele vor fi nimicite de această Împărăţie, nu în sensul de a fi anihilate, ci naţiunile lor vor fi atât de transformate sub influienţa Împărăţiei Lui, încât vor fi înghiţite de această Împărăţie.
Ce înseamnă să fii şi să trăieşti în această Împărăţie? După ce legi şi reguli se trăieşte în această Împărăţie?
Orice formă statală îşi are un fel al ei de a fi, de obicei definit prin credinţe şi prin legi specifice şi prin obiceiuri şi tradiţii, definite prin termenul general de „cultură”. Fiecare ţară îşi are cultura ei. Cultura unei ţări dă calitatea vieţii în acea ţară: Îţi place să trăieşti în acea ţară, sau doreşti să fugi cât mai repede de acolo. De exemplu, cultura, sau felul de a fi, al Suediei, se deosebeşte mult de cultura, sau de felul de a fi, al Italiei, sau, ca să luăm un exemplu mai diferit, de cultura Rusiei, a Pakistanului, sau a Indiei.
Cultura unui popor este alcătuită din multe elemente, cel mai important fiind felul de a gândi al acelui popor despre lume şi viaţă, , valorile şi credinţele care le sunt cele mai dragi, idealurile şi aspiraţiile lor, principiile pe baza cărora îşi organizează viaţa, felul de a se trata unii pe alţii, atitudinea lor faţă de muncă, respectul faţă de autorităţi, disciplina (sau lipsa ei) în organizare şi executare a activităţilor în viaţa personală, în viaţa familiei, în câmpul muncii.
Împărăţia lui Dumnezeu îşi are şi ea cultura ei. Este fascinant să începem să gândim în termenii trăirii în Împărăţia lui Dumnezeu aici si acum şi să începem să gândim ce fel de societate umană trăieşte în această Împărăţie. De asemenea, trebuie să gândim ce fel de impact ar avea cei ce trăiesc în această Împărăţie asupra celor care trăiesc în împărăţia lumii acesteia.
Cu acest articol introductiv, încep o serie de meditaţii despre trăirea în Împărăţia lui Dumnezeu aici şi acum şi despre cultura acestei Împărăţii.
