Nu-i deloc plăcut, așa-i? Suferința atrage cu sine tristețe, multe întrebări, îndoială și câteodată, din păcate, chiar și necredință.
Nimănui nu-i place încercarea, cu toate că Pavel zicea să privim ca o mare bucurie când trecem prin ea. Se pare că cel mai bun mod pe care L-a găsit Dumnezeu de a întări credința noastră este tocmai îngăduind testele ăstea.
Orice om care nu știe în Cine crede se pierde foarte ușor, e purtat de vânt și e bătut de valuri. E foarte important să-L cunoști pe Dumnezeu pentru a putea rămâne credincios când treci prin greu. E vital să cunoști dragostea Lui, care e la fel de autentică inclusiv în situațiile disperate.
Încercarea credinței noastre lucrează răbdare, conform Bibliei, iar puterea de a-I rămâne credincios lui Dumnezeu în orice situație întotdeana Îl onorează.
E un paragraf în Scriptură care vorbește despre oamenii drepți (neprihăniți) ca fiind plini de suc și verzi. Bună imagine. Încercarea stoarce și doare. Cât de trist e ca atunci când treci prin strânsoarea ei să fii lipsit de suc, să nu fii verde, să fii uscat și ușor de frânt… Ce onoare să poți să vorbești bine de Dumnezeu chiar și când te apasă suferința, împlinind cuvintele care spun: “Voi lăuda pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.”
Citind Scriptura ne întărim credința și ne asigurăm sufletul. Crezând devenim mai răbdători. Fiind mai răbdători ajungem să ne stăpânim și ajungem mai devotați lui Dumnezeu. Păstrând credința în El suntem făcuți moștenitori ai Cerului.
În încercare Dumnezeu rămâne tot Dumnezeu!
