Câteodată, Dumnezeu îți zguduie lumea. Ia telecomanda, apasă niște butoane și dintr-odată nimic nu mai e așa cum știai tu. Ți se pare uneori că știi ce ai de făcut, știi cine ești, știi care este scopul tău, știi exact pentru ce trăiești, dar apoi vin valuri, lumea ți se zguduie și nu mai înțelegi nimic.
Așa am fost și eu pentru o vreme. Nu am mai înțeles nimic. Pe măsură ce zilele treceau una după alta, stăteam închisă în casă și încercam să găsesc un sens în tot haosul instalat peste tot. În tăcere și printre lacrimi am început să Îi spun lui Dumnezeu: Știi ce, eu nu mai înțeleg nimic, care e scopul meu acum? Ce pot eu să fac între patru pereți?
Poate că aceasta este întrebarea pe care ți-o pui și tu. Viața ți-e dată peste cap, nu mai ai voie să te întâlnești cu oamenii dragi, nu mai poți merge la biserică, nu mai poți să ieși din casă fără teamă sau fără să te întrebi dacă nu cumva ți s-a întâmplat și ție și nu știi încă. Totuși, scopul tău nu s-a schimbat. Identitatea ta este aceeași. Tu ești copil de Dumnezeu. Tu Îl reprezinți pe Dumnezeu. Oriunde ești, cu oricine, oricum, blocat între pereții unei case sau în libertate deplină, tu ești al lui Hristos și rolul tău este clar.
Poți spune cuiva despre Hristos și acum; te poți ruga pentru cineva; poți contacta persoane la care nu te gândești de obicei pentru a le arăta că îți pasă; poți face studiu biblic cu cineva drag prin telefon sau prin Internet; Există atât de multe lucruri pe care le putem face pentru cei de lângă noi chiar acum și e atât de mare nevoie să le facem.
Adesea așteptăm ca alții să ne caute, alții să se roage pentru noi, alții să Îl mărturisească pe Hristos și să facă ceva, dar cum rămâne cu mine și cu tine? Eu și cu tine suntem aici în acest moment pentru că așa a dorit Dumnezeu și pentru că, și în aceste circumstanțe dificile, El are un scop pentru viața noastră. Încă putem contribui la lucrarea Lui în lume, încă putem să facem ceea ce El ne cheamă să facem, dacă vrem și răspundem cu da, dacă lăsăm totul deoparte și ne punem la dispoziția Lui.
Toți avem probleme, tuturor ne este greu, însă ce ar fi dacă am lăsa persoana și durerea noastră la o parte și ne-am orienta spre cei de lângă noi. Hai, încearcă, vei fi surprins să vezi că cel de lângă tine are atât de mare nevoie să audă de Hristos, să audă o veste bună, să primească o mângâiere. Hai, încearcă, vei fi uimit să vezi că cel de lângă tine are o durere chiar mai mare decât a ta, lacrimile îi sunt mai umezi, ochii mai roșii, sufletul mai amar.
Cine să spună o vorbă bună, cine să lege o rană, cine să-L arate pe Hristos dacă nu eu și cu tine, tu și cu mine? Noi suntem copiii Lui și suntem chemați să fim sare și lumină chiar și acum, între patru pereți sau într-o lume aflată în plină libertate. Acum și aici, atunci și acolo, oricând.
Da, chiar despre tine e vorba, cum răspunzi chemării Sale?
