Cum va vrea Dumnezeu să fie. Şi aici nimic nu-i fatalitate sau o declaraţie ascunsă a neputinţei. El e la cârma universului, este constructorul şi susţinătorul acestor planete care se plimbă prin univers, dintre care una mică, albastră şi stupidă câteodată ne interesează în mod special.
El poate închide cerul, îl poate deschide şi să provoace inundaţii, mişcă munţii în inima mărilor, suportă măgăriile noastre şi are un plan pentru tot ce mişcă.
Cum vom vrea noi să fie. Putem să-l privim încă de pe acum ca pe un an ratat, greu, sângeros. Putem să umflăm criza până va plesni o dată cu diabetul şi depresia în noi.
Putem să-l privim ca pe un an plin de oportunităţi, un an plin de provocări, un an al trezirii spirituale, al familiei întregite, al victoriilor şi putem să luptăm pentru asta ca privirea să se transforme în realitate.
Cum vor vrea alţii să fie. De aceea se luptă politicienii să pună cât mai multe impozite, să lase drumurile cu gropi şi apoi să ne ceară taxe pentru ele, să facă 10 birouri din unul singur pe la care să ne plimbe până ne ies ochii din cap, să inventeze boli ca apoi să vândă vaccinuri, să ne ofere circ în fiecare zi, dar fără pâine.
Cum va vrea Satan să fie. Mai are puţin şi el ştie asta şi de aceea munceşte ore suplimentare. Şi pe cei care se lasă în voia lui îi bagă cu capul în alcool, droguri, calculatoare, tribunale, magazine, numai să nu vadă cerul şi să nu se pocăiască.
Deci va fi un an plin…
La multi ani, prieteni …
