De ce Dumnezeu îngăduie suferința în viața oamenilor?
De ce oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele?
De cele mai multe ori aceste întrebări sunt puse de atei, insinuând inexistența lui Dumnezeu sau absența iubirii și puterii Sale. Atunci când vine vorba despre ,,oameni buni”, ce motive avem să credem că aceștia există? Richard Wurmbrand, vorbind despre bine și rău, zicea: ,,Mielul e bun pentru că vreau să-l mănânc eu. Lupul e rău pentru că vrea să mănânce el mielul pe care vreau să-l mănânc eu”. Vedem din asta că unele lucruri sunt rele sau bune doar din punctul nostru de vedere. Care este punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la subiectul ,,oameni buni”?
,,Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului, căci Îmi pare rău că i-am făcut” (Gen. 6:5-7).
Ce spune Biblia despre suferință?
Universul în care trăim s-a reconfigurat din cauza păcatului primilor oameni, păcat care a atras în mod inevitabil, boala, suferința și moartea. Când Dumnezeu a creat Universul și l-a făcut pe om nu au exitat boală, suferință și moarte, însă drept pedeapsă pentru păcatul originar toate trei au devenit o dramatică realitate în viața tuturor oamenilor. Citind Biblia observăm cu ușurință faptul că Mântuitorul Isus le-a adresat oamenilor o chemare la slujire care implică suferința: ,,Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze” ; ,,În lume veți avea necazuri”; ,,De altfel, toți cei ce voiesc să trăiască în Hristos Isus vor fi prigoniți’’; Tânărul bogat nu L-a urmat pe Domnul pentru că prețul cerut de Isus era prea mare pentru el.
Cum răspundem oamenilor care ajungând în suferință au tot felul întrebări: ,,De ce mi s-a intâmplat lucrul acesta tocmai mie?”
1. Adevărul este că Dumnezeu nu răspunde întrebărilor existențiale – ,,De ce oamenilor buni li se întâmplă atâtea nenorociri?”
2. Dumnezeu nu răspunde întrebărilor legate de viitor: ,,Când va fi sfârșitul lumii?” Când ucenici L-au întrebat pe Mântuitorul: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?”, El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa” (Faptele Ap. 1:6-7).
3. Dumnezeu răspunde întrebărilor care conduc la înțelepciune: ,,Ce trebuie să învăț din experiența aceasta?”
În ultimul capitol al cărții ce-i poartă numele, Iov explică faptul că în suferință Dumnezeu devine real. El explică în capitolul 42 că L-a cunoscut pe Dumnezeu, dar prin suferinta L-a văzut, L-a experimentat pe Dumnezeu. Pavel spunea: ,,Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea” (Romani 5:3-4). Cum te comporți în încercare, ce faci atunci când Dumnezeu îngăduie suferința?