Martie este luna în care se vorbește despre femei mai mult ca de obicei, despre rolul lor în familie, în societate, în biserică. Există chiar dezbateri și poziții contradictorii legate de acest subiect în funcție de mai multe criterii. Dacă e vorba de femeia în societatea orientală, statutul ei este diferit față de cea occidentală. Dacă vorbim de statutul femeii în familie – femeia ca soție și ca mamă, mai nou, acesta este provocat și pus sub semnul întrebării, sub presiunea diferitelor minorități și interese de grup care vor să răstoarne valorile biblice ale familiei.
În fine, dacă vorbim de statutul femeii în biserică, și aici ne întâlnim cu tendințe extreme care merg între negarea oricărui rol al femeii în biserică până la cealaltă extremă a emancipării totale, model preluat de la lumea occidentală. Pentru a încuraja cititoarele acestui editorial voi prezenta câteva femei, din Biblie și din istoria bisericii, care, în vremurile lor, au avut curajul de a înfrunta cutumele și regulile omenești numai pentru a-și îndeplini scopul pe care Dumnezeu îl avea cu viața lor:
Maria Magdalena– a fost o pioneră, prima persoană care a fost trimisă cu Evanghelia dovedind, încă din primul secol – dominat de bărbați – că Dumnezeu folosește și femei în lucrarea Sa.
Jarena Lee (1783-1855) – autorizată să predice în biserica episcopală africană metodistă, a călătorit sute de kilometric pe jos pentru a predica Evanghelia. A fost prima femeie negresă din SUA care și-a publicat autobiografia.
Sojourner Truth (1797-1883) – născută ca sclavă în New York, vândută cu 100 de dolari, a luptat împotriva sclaviei, iar după ce L-a cunoscut personal pe Domnul Isus, ea a fost umplută de dragoste pentru toți oamenii.
Phoebe Palmer (1807-1874) – împreună cu soțul ei au înflăcărat mișcarea metodistă care a condus la trezirea penticostală până la urmă.
Fanny Crosby (1820-1915) – deși născută oarbă, a scris peste 8000 de cântări, unele pe care le cântăm și azi.
Catherine Booth (1829-1890) – pe vremea când oamenii aruncau cu ouă în femeile care vorbeau în public, ea a predicat pe străzile Londrei și a inițiat o mișcare de ajutorare a celor săraci înființând, împreună cu soțul ei mișcarea Armata Salvării.
Desigur, istoria bisericii este presărată cu asemenea femei, lista celor care au înfruntat vremurile, obiceiurile și tradițiile omenești este lungă.
Catherine Booth a fost cea care a spus: “Dacă vrem un viitor mai bun, trebuie să tulburăm prezentul”. Voi încheia cu care ni se potrivește, mai ales în această perioadă.
Este nevoie de asemenea femei astăzi care să provoace status quo cu care suntem prea familiari.
