Sunt deja câteva luni de când mă tot gândesc la aur, doar că mi-a fost greu să scriu despre asta… Nu, nu mi-am plecat inima spre avuții, ci aș zice doar că e unul din elementele chimice din tabloul lui Mendeleev care a fost mai norocos și mi-a captat atenția.
A trecut atât de mult timp de când a fost descoperit și, totuși, a rămas prețios. Să fie oare datorită faptului că se găsește mai greu, sau că nu e ușor de prelucrat? Poate că știu să răspundă cei care umblau cu ciurul pe marginea râurilor cernând firele de nisip în speranța că “o da norocu’ peste ei” și-or găsi ceva praf gălbui printre fărâmiturile de siliciu, sau, poate, cei care îl topeau la temperaturi înalte, având frunțile șuvoi de sudori, sau cei care folosesc cianuri să-l curețe de orice reziduuri, făcându-se urâți de către cei de pe la protecția mediului…
Dacă las amărâta de chimie la o parte, că și-așa din cauza ei n-am putut să dau la medicină, dacă dau și geologia la o parte, că și-așa n-am luat 10 la examenul practic în facultate, îmi rămâne doar partea esențială – Biblia, pe care încă o studiez și sper să devin un student mai bun până termin cursurile de pe Pământ.
E greu să fii “aur”, dar n-ai încotro dacă umbli cu Dumnezeu, pentru că El vrea oameni de valoare. Să fii aur presupune să suferi mult, pentru că aurul de 24 de karate e mult mai curat decât cel de 14, care încă mai are cine știe ce alți compuși prin el, și nu se compară deloc cu “pleul” sau cu pirita, numită pe drept “aurul prostului”.
Aurul se găsește în piatră. Ce ciudat, nu? Seamănă bine cu omul pentru că și-n el e foarte multă piatră. Doar Dumnezeu poate scoate piatra din noi, exact așa cum o face și un meșter în aur: cu râșnița, cu ciocanul, prin apă, și, cel mai dureros, prin ardere.
Știu mult mai puține decât alții despre suferință, dar am înțeles și am văzut că e modalitatea prin care devenim “moi”, ușor de prelucrat, că în mijlocul ei inima ni se face mai bună și că tocmai ea, suferința, generează răbdare, care, la rândul ei, generează credință.
Când o să treci prin suferință, amintește-ți că e felul în care devii pur, de 24 karate, și, ajungând aici e foarte ușor să fii maleabil în mâinile lui Dumnezeu, Aurarul. O să fie chiar momentul ăla în care ți se răspunde la replica: “Doamne, ajută-mă să fiu cum vrei Tu!”
Dacă treci acum prin suferință, ține minte că valoarea ta e dată de Cel ce te curăță, că toate lacrimile tale sunt strânse de Dumnezeu în “burduful” Lui, că ai toate șansele să crești în credință și că ești auzit în Cer, pentru că atunci “când strigă un nenorocit, Domnul aude”.
Dumnezeu te iubește foarte mult, aur ce ești! Doar în cazul ăsta nu-ți zic “fii tare!”, ci, mai bine, “fii moale!”
