Deși au trecut aproximativ două mii de ani de când Mântuitorul Isus a instituit actul Cinei Domnului, avem în Scripturi modul în care El a procedat și învățătura despre felul în care noi trebuie să procedăm. De asemenea, Dumnezeu l-a inspirat pe apostolul Pavel să scrie pentru posteritate doctrina despre Cina Domnului în Epistola către Corinteni. În capitolul unsprezece, versetele 17-22, Pavel prezintă contextul istoric, iar în versetele 23-34 prezintă mesajul teologic. Pavel dedică 6 versete ca să prezinte problema umană și mai apoi dedică 12 versete pentru a explica soluția divină.
PREZENTAREA PROBLEMEI
(a) Lipsa de învățătură: „vă dau aceste învațături” (v. 17a). Ignoranța îi ține pe oameni departe de voia lui Dumnezeu.
(b) Efectul negativ al părtășiei: „vă adunați laolaltă nu ca să vă faceți mai buni, ci ca să vă faceți mai răi” (v. 17b). Remarcăm faptul că o acțiune corectă (venitul la biserică) este descalificată din cauza motivației greșite (veniți cu scopuri greșite).
(c) Dezonorarea lui Dumnezeu prin certuri și neînțelegeri: „atunci când veniți la adunare, între voi sunt dezbinări” (v. 18a). Corintenii încercau să aibă unitate spirituală cu Dumnezeu în timp ce nu reușeau să aibă unitate între ei. Oamenii au tendința să devină foarte spirituali când întră în biserică. Dumnezeu primește închinarea din biserică în funcție de calitatea spirituală a vieții din afara bisericii.
d) Priorități greșite: „Fiecare se grăbește să-și ia cina adusă de el înainte de altul” (v. 21a). Oamenii se nasc și mor cu intenția de a fi înaintea altora în lucrurile pământești.
e) Scopuri greșite: „unul este flămând, altul este beat” (v. 21b)
f) Competiție negativă: „vreți să faceți de rușine pe cei ce nu au nimic” (v. 22).
(g) Strică reputația bisericii: „sau duspretuiți biserica lui Dumnezeu” (v. 22 b). Este greu de înțeles cum unii oamenii îşi permit să strice liniștea și reputațua bisericii în care se închină pentru a-și atinge anumite interese personale.
(h) Pierderea semnicației Cinei Domnului:
– O considerau o petrecere oarecare, o sărbătoare comunitară;
– Nu mai deosebeau trupul Domnului, însemnătatea actului sfânt;
– Nu se cercetau pe ei, neînțelegând nevoia de sfințenie;
– Luau Cina în chip nevrednic, comportându-se ca la o agapă;
Din aceste motive, Dumnezeu i-a pedepsit așa cum își pedepsesc părinții copiii neascultători. Dumnezeu este mai interesat de sfințenia noastră decât de confortul nostru. El nu cultivă răsfățul, ci caracterul. Oamenii care au murit nu mai se frământă cu astfel de lucruri și nu mai au responsabilitatea să trăiască în puritate, însă noi, cei vii, mai avem oportunitatea să ne sfințim viețile pentru slava lui Dumnezeu.
