Când studiem disciplina postului, ne gândim la rugăciune, care este o bază a postului nostru. Există, așadar, o legătură strânsă între post și rugăciune și găsim aceasta subliniat atât în spusele Domnului Isus, cât și ale urmașilor Săi (Matei 17:21, Marcu 9:29, 1 Corinteni 7:5). O rugăciune mai eficientă este aceea însoțită și de post. Multe sunt binecuvântările și avantajele rezultate în urma postului…
„A posti” înseamnă a nu mânca și a nu bea, a nu ne hrăni și a nu bea vreo băutură, cu scopul de a ne apropia de Dumnezeu, de a crește și a ne întări spiritual, de a-L glorifica pe Dumnezeu, căutând voia Lui. Atunci când postim, noi nu renunțăm doar la hrană și apă, ci ne concentrăm asupra lui Dumnezeu, cu scopul de a-i sluji Lui. Accentul nu cade pe abstinență, ci pe punerea deoparte pentru Dumnezeu!
Privind în zilele noastre, postul este înțeles greșit și și-a pierdut reputația și însemnătatea spirituală. Este necesar și important să acordăm voloare biblică și spirituală acestei practici creștine neglijate de mulți așa-ziși creștini și să nu avem motivații greșite, pentru că atunci este în zadar. Biblia nu poruncește în mod direct să postim, dar este recomandat și a fost și este o practică a tuturor urmașilor lui Hristos. Postul este pus în context cu rugăciunea și dărnicia în învățătura Domnului Isus din Predica de pe Munte (Matei 6), ceea ce ne face să înțelegem că este o practică obișnuită și necesară. Mântuitorul urmărește să reconsidere postul adevărat, nu să-l subestimeze. Apoi, când ucenicii lui Ioan Botezătorul îi sesizează Domnului Hristos lipsa de practică a postului, făcând referire la ucenicii Săi (Matei 9), Domnul îi apără spunând că o să vină și „vremea lor”, când vor posti și ei, mai ales când El nu va mai fi cu ei sub formă fizică și aceasta s-a și întâmplat. Așadar, dacă ne considerăm urmașii Lui și noi vom posti! Consider că nu trebuie să avem o poruncă clară să postim, ci o înțelegere corectă a postului și o practică obișnuită, dar voluntară a postului. Motivul postului nu ar trebuie să fie un imperativ sau un oarecare simț al datoriei creștine, ci un răspuns liber, o reacție a noastră la ceea ce este și a făcut Dumnezeu pentru noi.
Postul nu este doar o abstinență fizică de la hrană și apă, el are o semnificație și efecte spirituale în viața celor care-l practică. Nu vrem ca atunci când noi postim, să realizăm o cură de slăbire, o dietă sau o pedeapsă pe care o acordăm trupului nostru! Aceasta nu înseamnă post!
Apoi, aș lărgi abstinența, fără a mă limita doar la hrană și apă, ci spunând că putem să postim abținându-ne și de la alte lucruri, cum ar fi: telefonul, mass-media, anumite hobby-uri sau activități, lucruri din care ne oprim temporar, chiar din a ne întâlni cu oameni și a ne retrage în singurătate pentru a fi numai cu Dumnezeu, pentru a ne dedica total Lui, dar nu sub o formă exagerată și ascetică. Nu cred că postul este un act de umilință, de smerenie, cum adesea se practica în vechime, deși trebuie exprimat cu smerenie, ci este modul autentic de viață creștină caracterizat de dragostea jertfitoare, care îl are în centru pe Dumnezeu și nu efortul și interesele noastre egoiste. Conform capitolului postului din Isaia 58, postul poate fi un act de slujire a oamenilor. Îmi place o practică demnă de luat în seamă a unui prieten, atunci când acesta postește. El dăruiește mâncarea pe care nu o mânâncă în acea zi celor sărmani, celor săraci. Nu vom posti pentru a ne arăta neprihănirea noastră oamenilor, cum făceau fariseii vremii, nici nu vom ieși în evidență, după datinile și obiceiurile omenești ale unora care se consideră creștini. Când postim, noi trebuie să avem și să primim de la Dumnezeu o altă perspectivă asupra Lui, dar și asupra noastră, o înțelegere mai profundă a Lui, care se va manifesta în întreaga noastră ființă. Nu este recomandată o perioadă prea lungă de post, mai ales persoanelor bolnave și vulnerabile fizic, fiindcă Dumnezeu știe ce putem și ce nu putem realiza noi, fără a avea consecințe nocive asupra trupului nostru, care este templul Duhului Sfânt. Da, trebuie să ne sacrificăm, dar să nu ne mutilăm, să nu ne abuzăm fizic! O mare greșeală pe care o facem, este atunci când credem că prin postul nostru îl manipulăm pe Dumnezeu să facă ceea ce am vrea noi, considerând că noi am făcut ceva (fapte), iar El acum e dator să reacționeze. Este ca și cum am cumpăra favoarea sau harul Lui, deși El alege să lucreze și să se implice în viețile noastre prin har. Nu vom posti pentru noi, ci pentru El, nu vrem să avem motivații greșite când postim, nu vrem să fim ipocriți ca și fariseii vremii, dorim să-i plăcem doar lui Dumnezeu! Postul este o binecuvântare pentru orice credincios care îl practică în mod disciplinar, arătând seriozitatea relației cu Dumnezeu. Este o binecuvântare să postim când ne călăuzește Duhul Sfânt, dar și când oamenii lui Dumnezeu ne cheamă la post, în anumite situații speciale.
Să postim! Amin.
