Scopul vieții noastre este adesea marcat de lucruri înguste, de obiective pământești care pot fi legitime, dar în același timp, realizăm că sunt prea mici pentru planul imens pe care Dumnezeu îl are pentru noi.
Daca mintea ți-e îngustă, vederile mioape și crezi că totul este cuprins în pătrățica eului tău, dacă te simți jignit și sari ca ars când s-a vorbit ceva despre tine, ești mic! Ești mic! Ești viu! Asta e frumos! Un câine viu face mai mult decât un leu mort, spune Eclesiastul 9:4. Dar ești mic și Dumnezeu vrea să ajungi la statura de om mare! La statura plinătății lui Hristos Isus pe care nu-l mai deranjează vorbele rostite pe șanțuri, sau la telefoane, sau prin email-uri, sau pe bloguri, ci pe care îl înalță planul cel mare al lui Dumnezeu pentru viața lui.
Căci “tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” – Filipeni 4:8, nu altele. Cum se face că te deranjează așa ceva? Nu răspunde la senzorul acesta! El ar fi trebuit să fie mort! Charles Spurgeon spune că: “Florile smereniei nu obișnuiesc să crească decât pe mormântul mândriei”.
Cum răspunzi în sufletul tău la stimuli de felul acesta? Cum răspunzi la jignire? Cum răspunzi la provocare? Cum răspunzi la neglijare? Vezi cum răspunzi și vei ști adevărul despre tine!
