A fost o vreme în care îmi doream să port bătălii mari pentru Dumnezeu. Să fac și eu parte din misiuni, să mă duc pe nu știu unde și să fac ceva măreț pentru El. Mi se părea pe atunci că toată lumea face ceva important, numai eu nu. L-am întrebat pe Dumnezeu: Doamne, eu ce trebuie să fac? Care e planul Tău cu mine? Vreau și eu să fac ceva important, ceva măreț, precum alții.
Doamne, care e chemarea mea?
Și Dumnezeu mi-a răspuns: principala ta chemare e să fii copil de Dumnezeu. Nu prea L-am înțeles pe Dumnezeu atunci, însă am încercat să Îl ascult.
Mai târziu, Dumnezeu mi-a spus că eu aveam deja o slujbă. Mă așezase lângă niște oameni pe care să îi iubesc, cărora să le vorbesc despre El și pe care să îi rabd. Slujba mea presupunea mijlocire și o inimă slujitoare, jertfitoare, adeseori. Nu mi se părea deloc o chemare măreață.
Este aceasta și povestea ta?
De multe ori ne dorim să cucerim lumea. Să facem ceva minunat, să străbatem munții și văile și să ajungem în anumite stadii, în care să fim foarte tari. Ne uităm la unii și la alții și ne spunem că vrem și noi să facem ce au făcut ei. Însă, adeseori, Dumnezeu ne cheamă la slujiri invizibile.
Este vorba despre acele slujbe care se fac în ascuns, care nu sunt văzute de alți oameni, dar care pot câștiga suflete pentru cer. De multe ori ne uităm după măreție peste hotare și peste margini, când Dumnezeu ne vrea exact acolo unde ne-a așezat și are de lucru cu noi acolo.
Știu că îți dorești să realizezi lucruri mărețe. Îți dorești să cucerești lumea, să ajungi peste tot. Dar, astăzi, îndreaptă-ți, te rog, inima spre Dumnezeu și ascultă ce are El de spus pentru viața ta. S-ar putea să realizezi că, de fapt, chemarea ta este chiar în locul în care ești așezat deja, cu oamenii pe care îi ai lângă tine.
Și știi ceva? Între timp, am aflat că fiecare chemare pe care Dumnezeu o face este măreață și produce bucurie. Ea contribuie la salvarea sufletelor, fie că este făcută în ascuns sau la vedere.
