“El le-a zis: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.” (Marcu 16:6)
Vorbele ce circulau pe stradă în acea duminică în Orașul Sfânt erau aproape prea bune ca să fie adevărate. Acest lucru era atât de neașteptat, de surprinzător, o răsturnare atât de dramatică a inimilor frânte și devastării ultimelor zile. Acest lucru ar fi luat zile pentru a le pătrunde. Chiar săptămâni.
Într-un fel, le va lua discipolilor Lui tot restul vieții lor să înțeleagă impactul acestei vești. EL A ÎNVIAT! Într-adevăr, pentru toată eternitatea oamenii Săi vor sta în adorare pentru dragostea lui Dumnezeu prin moartea lui Hristos și pentru puterea lui Dumnezeu prin faptul că L-a înviat din morți.
Oile s-au risipit
Nimeni nu se aștepta la asta, cu excepția lui Isus. Le-a spus ucenicilor Lui în mod clar că va fi omorât și apoi va învia (Marcu 8:31, Matei 17:22-23, Luca 9:22). Le-a dat indicii încă de pe vremea primei curățiri a Templului (Ioan 2:19). La judecata Lui, unii au depus mărturie împotriva Lui că a făcut o asemenea afirmație (Marcu 14:58, Matei 26:61, 27:63). Apoi, au mai fost referințe la “semnul lui Iona” (Matei 12:39, 16:4) și la faptul că piatra lepădată de zidari va fi pusă în capul unghiului (Matei 21:42).
Dar cu tot ceea ce a făcut să-Și pregătească ucenicii pentru acestă zi, o crucificare literală a fost contrară paradigmei lor încât nu au găsit niciun rost să pună acest lucru la suflet și în minte. A fost o “piatră de poticnire și o stâncă de păcătuire” (Isaia 8:14) faptul că mult-așteptatul Mesia să ajungă aici. Oamenii Lui și-au abandonat Stăpânul în cea mai critică oră a Lui, lăsându-L singur să poarte greutatea păcatului omenirii. Și cea mai mare povară dintre toate – a fi uitat de Tatăl.
Unul dintre ai Lui L-a trădat. Cel mai mare dintre oamenii Lui L-a negat de trei ori. După moartea Lui, ucenicii s-au împrăștiat. “Lovește pe păstor și se vor risipi oile” (Zaharia 13:7). Ușile lor erau încuiate (Ioan 20:19). Doi dintre ei chiar au plecat din Ierusalim (Luca 24:13).
Când femeile au adus vestea, li se părea o fantezie. “Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau” (Luca 24:11). A fost un lucru dincolo de imaginația lor, dar nu peste puterea lui Dumnezeu. Se poate ca un asemenea vis să fie realitate? Există, până la urmă, ceva magie care poate da timpul înapoi? Sau mai bine, există o putere atât de imensă încât să aducă o nouă eră pentru omenire – era învierii – și triumful asupra ultimului dușman, moartea însăși?
Cuprinși de spaimă
Raportul inițial i-a șocat. Marcu ne spune că femeile “au ieşit afară din mormânt şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau” (Marcu 16:8). “Cuprinse de spaimă.” Dacă vestea ar fi fost ceva la care se așteptau, poate s-ar fi apucat de sărbătorit imediat. Dar acest lucru a fost de departe prea mare, prea surprinzător pentru a se cufunda în bucurie. Erau uimiți. Aceasta este ceea ce face Paștele sufletului uman când deținem realitatea mesajului său. Atât de exploziv, atât de cataclismic, atât de cutremurător este faptul că Isus este viu.
Este o bucurie prea mare pentru mulțumiri instante. Primul sentiment este spaima totală. Apoi vine amestecul de “teamă cu bucurie măreață” și, în final, liberatea de a te bucura și a spune altora (Matei 28:8).
Tristețea devine ceva neadevărat
Dar cum rămâne cu pasiunea Sa? Ce se întâmplă cu agonia Sa sfâșietoare de pe Golgota? Da, așa cum C.S. Lewis spune, răsăritul acestei ere a învierii “va transforma chiar și agonia în glorie”. Acum, bucuria a triumfat asupra tristeții. Ziua în sfârșit domnește peste noapte. Lumina a învins întunericul. Hristos, prin moartea Sa, a distrus pe acel ce avea puterea morții (Evrei 2:14). Moartea a fost înghițită de biruință (1 Corinteni 15:54).
Paștele a devenit acum repetiția noastră anuală pentru acea măreață zi care vine. Zi în care trupurile noastre pieritoare vor îmbrăca nemurirea. Atunci când ceea ce moare va îmbrăca imortalitatea. Ziua când ne vom alătura cântecului triumfător împreună cu profeții și apostolii, “Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15:55, Osea 13:14)
Repetând detaliile ultimelor zile ale lui Isus îndreptându-Se spre cruce, ne pregătim pentru încercările de foc ce vor veni, dar în mod asemănător, Paștele ne pregătește pentru triumful ce va urma. Paștele este mica gaură de cheie prin care privim în gloria divină.
Hristos a fost înviat. Ziua nu se va mai întuneca, ci noaptea va deveni tot mai strălucitoare. Întunericul nu mai sufocă soarele, ci lumina risipește umbrele. Păcatul nu mai biruiește, ci moartea este înghițită de biruință.
Mai mult decât biruitori
Într-adevăr, chiar și agonia se va transforma în glorie, dar Paștele nu ne îndepărtează durerea. Nu minimalizează pierderea noastră. Ne vestește poverile așa cum sunt ele, cu toată greutatea lor și cu toată amenințarea lor. Și acest Hristos înviat, având în ochi toată strălucirea vieții indistructibile, ne spune: “Și acestor lucruri le voi declara victorie. Și aceste lucruri vor sluji pentru bucuria voastră. Aceste lucruri, chiar și aceste lucruri, Eu le pot face un prilej de bucurie. Eu am biruit, iar voi sunteți mai mult decât biruitori.”
Paștele nu este o ocazie pentru a reprima tot ce ne doare și să ne prefacem că suntem fericiți. Mai degrabă bucuria Paștelui ne vorbește în mod afectuos în dreptul durerilor care ne apasă. Orice pierdere te face să lamentezi, orice durere te apasă, Paștele ne transmite: “Nu va fi întotdeauna așa pentru tine. O nouă eră a început. Isus a înviat și Împărăția lui Mesia este aici. El a biruit moartea, păcatul și Iadul. El este viu și stă pe tronul Său. Și El îți pune dușmanii, toți dușmanii tăi sub picioare.”
Nu doar că El va remedia tot ce este greșit în viața ta și va aduce într-o ordine glorioasă tot ceea ce este un dezastru, iar vina ta va fi spulberată, ci El va transforma durerea ta, mâhnirea ta, pierderea ta, povara ta, prin puterea mare a învierii, într-un adevărat ingredient al bucuriei tale veșnice. Nu doar că vei birui asta în curând, ci vei fi mai mult decât biruitor (Romani 8:37).
Când El va șterge orice lacrimă, fețele noastre vor străluici mult mai puternic decât dacă nu am fi plâns. Atât de multă putere e mult prea mare pentru a ne duce doar înapoi în grădina Edenului. El ne va duce într-o grădină-oraș, Noul Ierusalim. Paștele anunță prin vocea Hristosului înviat: “întristarea voastră se va preface în bucurie” (Ioan 16:20) și “nimeni nu vă va răpi bucuria voastră” (Ioan 16:22)
Paștele ne spune că Acela care a biruit moartea, a transformat-o acum în slujitorul bucuriei noastre.
