După umblăturile prin toate mizeriile vieții, unii vin la Biserică crezând că îmbrăcați la patru ace, Îl vor impresiona și pe Dumnezeu…
O fi fusta lungă și cravata bine aranjată un indicator important al caracterului, însă pe Dumnezeu nu Îl putem păcăli. Păcatele din spate se mărturisesc, nu se ascund.
Am auzit slujitori de la amvon care ziceau că le plac atât de mult Bisericile mici, dar am rămas la semnul întrebării când i-am văzut absenți la slujbele “mici” din cursul săptămânii. Ne putem minți noi între noi dar nu-L putem minți și pe Dumnezeu…
Încercăm de atâtea ori să ne dăm drept alții și uneori reușim. În fața oamenilor. Fețe ascunse sub măști de calitate, zâmbete false, actori pe scena Bisericii, dar inima împărțită. Nu fifty-fifty, ci tot mai mult pentru lume…
Aici putem face multe, dar numai până la poartă. Dincolo, nici cea mai mica pată nu trece. Doar albul imaculat. Iar unele le va judeca Dumnezeu aici, altele doar dincolo…
Însă, El nu Se lasă batjocorit niciodată!
