Lui Dumnezeu nu Îi pasă de noi. El nu Se implică în viața noastră. Acestea sunt gândurile care străbat mințile oamenilor ce cred într-un Dumnezeu care Își vede de treaba Lui. Și hai să recunoaștem, creștini fiind, de câte ori nu am gândit și noi la fel? Punând întrebarea aceea: Doamne, ești aici? Sau: Doamne, mă vezi acum? Unde ești acum? Pentru că sunt momente în viață în care nu contează cât de credincioși suntem, nu contează ce fel de experiență avem cu Dumnezeu și de câte ori L-am văzut răspunzându-ne la rugăciuni, deoarece în acele momente ne vedem doar pe noi și ce putem face noi. În acele momente Dumnezeu pare absent, de parcă nu ar vrea să Se implice, de parcă nici nu ar fi acolo.
Și totuși, Biblia ne trimite la Psalmul 23. Nu mi-am dat seama decât recent cât de minunat este acest psalm și ce vrea de fapt să zică. Îl știu de când eram la grădiniță și, totuși, niciodată nu m-am gândit la el, ca acum.
1. Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. Adică El este Dumnezeul care îmi poartă de grijă în nevoile mele.
2-3. El mă paște în pășuni verzi, și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul, și mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său. Adică El dorește ca eu să am o viață îmbelșugată (nu neapărat materială, cât spirituală), să trăiesc din plin acolo unde sunt, în situația în care sunt. În El se găsește odihna, liniștea, pacea după care tânjim adeseori și care parcă ne scapă printre degete. El vrea să ne dea pacea Lui, să ne putem odihni. El dorește să ne dea puterea de a mai continua atunci când suntem slabi și mâhniți, înviorarea vine din mâna Lui. El e Dumnezeul care îmi oferă călăuzire, Cel care merge înaintea mea și luminează drumul.
Păstorul e totul pentru oi. E cel ce le oferă o direcție, un scop. E cel al cărui glas este cunoscut și iubit de către acestea. Cel care le procură hrană. Cel care le duce la adăpost. Cel care le duce în locuri în care pot să își potolească setea. Păstorul e singura voce de care oile ascultă. Și acum citește din nou cuvintele: Domnul este Păstorul meu. Înțelegi tu? El e Dumnezeul căruia Îi pasă, Dumnezeul care Se implică, Dumnezeul care poartă de grijă.
Dumnezeul care Se implică pas cu pas în viața mea și a tuturor celor ce Îl cheamă în ajutor și au o relație cu El. În acest Dumnezeu eu cred. Crezi și tu în El? Și dacă da, Îl lași să îți conducă pașii?
