Da, știu, viața e cam copleșitoare în ultima vreme. Te trezești dimineața și nu apuci să ridici bine capul de pe pernă că telefonul îți este bombardat de mesaje din toate părțile. Majoritatea dintre ele vorbesc despre COVID-19, despre ce să faci în aceste vremuri și despre ce s-a mai întâmplat.
Oriunde întorci capul Coronavirus te urmărește și nu poți decât să stai și să privești la panica ce s-a instalat în jurul tău. Uneori, te apucă și pe tine. Te întrebi dacă vei scăpa curând de nebunia asta și nu vei fi atins de acest virus sau când va fi momentul în care vei fi atins de acest virus. Trăiești înconjurat de ”dacă” și ”poate” și te gândești, te tot gândești…
Prieten drag, aș vrea să îți spun ceva: A venit momentul să privești vertical. Da, știu, întreaga lume e luată cu asalt și nimeni nu se găsește în împrejurări prea bune acum. Nu auzi decât câte persoane au murit, câte persoane sunt în carantină, câte persoane sunt infectate și numărul acestor variabile crește alarmant pe zi ce trece, dar dă-mi voie să îți amintesc că Dumnezeu nu a murit. El este la fel de viu și de capabil acum pe cât a fost și înainte ca tot acest haos să se instaleze. De aceea crede, a venit momentul să privești vertical.
În plus, cândva, de mult, unul din copiii Săi a trecut prin ceva asemănător. Nu, nu a fost pandemie, dar a fost o vreme în care Apostolul Pavel (Filipeni 1) a ajuns să fie întemnițat. Da, tu trebuie doar să stai acasă, în confortul tău, cu familia ta. Dar el a trebuit pentru o vreme să stea în temniță, acolo unde nu este așa de mult confort, acolo unde cei dragi lipsesc și credința pare să nu aibă loc. Însă nu și pentru Pavel. Nu, pentru el credința era totul. Și ce a făcut? A privit în sus. Nu s-a uitat la temniță, nu s-a uitat la singurătatea și lipsa celor dragi, nu s-a uitat la circumstanțe ci a privit vertical. De ce vertical? Pentru că atunci când tu îți vezi situația ca pe o oportunitate de a vesti Evanghelia, atunci când tu te uiți nu la ce face și ce spune lumea ci la ce ar vrea Dumnezeu ca tu să faci, atunci privești vertical.
Pavel nu pune accent pe suferința lui și pe împrejurările în care se află. Și credeți că nu avea motive să facă asta? Nu era el în durere, nu era el încercat? El nu face asta, în schimb, Pavel privește la Dumnezeu și la scopul pe care Dumnezeu i l-a dat. El caută să facă din mediul acela încărcat cu amar un mediu de bucurie cerească prin propovăduirea lui Hristos. Pavel își pune nădejdea în Dumnezeu.
Drag prieten, știu că îți este greu astăzi. Poate toate planurile tale s-au năruit, poate lucrurile te-au afectat atât de mult încât nu mai vezi nici o speranță, poate cei dragi ai tăi sunt afectați de acest virus, poate cineva drag a murit din cauza aceasta și poate te gândești că tu ești următorul. Poate în tot acest haos tu ai pace, nu știu. Dar ce știu este că Dumnezeul în care te încrezi rămâne în picioare. Va veni un moment în care toate acestea vor trece, dar El va rămâne în picioare. Așa că astăzi, oricât de apăsat ai fi ridică-ți privirea vertical. Uită-te la Dumnezeu, spune-i Lui necazul tău și caută să faci voia Lui cu bucurie chiar și acum. Uitându-te la El, și tu ca și Pavel poți reuși să îți atingi scopul, să îl slujești și chiar să te bucuri și să ai pace.
