Copilăria timpurie este perioada în care se formează obiceiurile și stilul de viață al viitorului adult, motiv pentru care educația de bază se face în primii doi ani prin învățătură și corectarea prin disciplină. Procesul de educație și corectare al părinților trebuie să evite anumite comportamente și metode care au efect negativ asupra copilului:
1. A nu-i explica lămurit copilului principiile și regulile
2. A fi excesiv de critic, agresiv și violent
3. A corecta în public
4. A pedepsi copilul la mânie, a limita făra a explica
5. A fi nerabdator și a renunța să mai faci educație
6. A nu te ține de cuvânt
7. A distruge speranța și visele copilului
8. A impune fără să negociezi regulile
9. A controla fără să verifici situaţia
10. A moraliza fără să argumentezi problema
11. A amenința fără să explici consecinţele
12. A-ți compara copilul cu alți copii (este ca și cum el v-ar compara cu alți părinți)
13. A nu petrece timp cu copilul
14. A nu fi prieten cu copilul (unul dintre părinți, de obicei mama, mai ales după vârsta de 10-12 ani)
15. Regulile fără relație conduc la răzvrătire.
16. A nu înțelege limitele și vulnerabilitățile copilului, specifice vârstei lui.
Atunci când un adult este ispitit într-un fel sau altul să păcătuiască, ispitele se nasc în contextul lui de viață și ajung în mintea lui prin cele cinci simțuri: văz, auz, miros, pipăit și gust. Odată ajunse în partea conștientă din creierul omului, informația ispititoare este prelucrată, fiind supusă testului de evaluare spiritual- morală de către funcția conștiinței. Aici este instanța de acceptare sau respingere a discernământului realizat de conștiință. Dacă trece testul de calitate, informația coboară în partea inconștientă a creierului unde este zona valorii de sine. Aici se formează automatismele, reacțiile inconștiente ale adultului care se manifestă instantaneu în situații de nevoie, înaintea conștientului care are nevoie de timp pentru procesarea acțiunii.
Procesul din creierul unui adult descris mai sus este înjumătățit în creierul unui copil, fiindcă el nu are capacitatea de procesare a informației în zona conștientă. În cazul copilului, informația neprocesată va ajunge în zona inconștientă, bună sau rea, morală sau imorală, iar această informație va forma valoarea lui de sine în zona reacțiilor inconștiente. Această explicație demonstrează faptul că părintele are la dispoziție aproximativ 2 ani să-și educe copilul, punând în mintea lui valorile Scripturilor sau valorile lumii. De aceea Scriptura spune: „Învaţă-l pe copil calea pe care trebuie să meargă, iar când va îmbătrâni nu se va îndepărta de la ea” (Prov. 22:6).
