Nu știu de câte ori ați ajuns pe „fundul prăpastiei”, acolo unde totul e întunecat, murdar și unde lanțurile deznădejdii te închid în răceala lor, unde întunericul, disperarea și însingurarea sunt la ele acasă, acolo unde sentimentul eșecului zboară în stoluri, ca liliecii în peșterile în care locuiesc. Există astfel de locuri și uneori oamenii ajung, sau cad, confruntându-se cu zeci de gânduri negative care dau târcoale insistent și caută să intre în mintea lui. Dacă lanțurile deznădejdii reușesc să te lege, greu mai scapi de acolo de unul singur, de aceea vreau să scriu aceste rânduri pentru cei care sunt într-o asemenea stare sau pe aproape. Orice vorbă de încurajare poate ajuta în astfel de momente.
Nu sunt bun de nimic, e unul din gândurile care te pot prinde în astfel de momente. Gândul că tu nu poți realiza nimic, reuși nimic, face nimic devine obsedant. Te uiți la cei din jurul tău și le vezi reușitele, vezi cum au progresat, cum au obținut performanțe și când te uiți la tine te apucă disperarea. Gândul că nu eşti bun de nimic te leagă și se strânge în jurul gândirii tale imobilizând-o. Orice ai gândi, ajungi la concluzia că tu nu poți. Acesta este unul din lanțurile deznădejdii, lanț greu și rece, care leagă multă lume. Hai să îl analizăm nițel.
Gândul că nu ești bun de nimic poate apărea din două cauze majore. Prima cauză este educarea de care ai avut parte. Dacă părinții, profesorii, cei cu impact în viața ta, ți-au spus adesea că nu ești bun de nimic, atunci, chiar dacă toată viața ai luptat să dovedești contrariul, la un moment dat, urmăritorul tău, gândul acesta, te va ajunge din urmă și va sări pe tine. În acest caz, disperarea va fi maximă și legarea se va produce aproape imediat. Sentimentul de neputință, va atârna de tine ca un lanț imens de greu pe care nu ai nici posibilitatea să îl miști, d-apoi să scapi de el.
A doua cauză e una „normală” a vieții. Uneori, după o serie de eșecuri, sau după un eșec la un examen sau fază importantă a vieții, vine deznădejdea și te cuprinde tocmai cu acest gând: Nu sunt bun de nimic. De regulă, în acest caz, scăparea din lanțurile ei e mai ușoară, dar tot necesită multă muncă. Gândul neputinței e greu de dus în ambele situații.
Să presupunem că te afli legat de aceste gânduri și că la acest moment crezi că nu mai poți, că nu ești bun și stai într-o letargie a disperării și eșecului. Hai să ne uităm, dacă tot ai timp, la cum arată realitatea. Nu te mai uita la lilieci, la lanțuri, la eșec, la ultimele evenimente. Hai să privim situația din perspectivă și să analizăm puțin veridicitatea acestei afirmații – nu sunt bun de nimic.
Nimic, ar însemna că niciodată în viață nu ai fost în stare să faci ceva bun, niciodată nu ai ajutat, niciodată nu ai reușit, niciodată nu ai fost corect, niciodată nu ai biruit, niciodată nu ai luat un examen și așa mai departe. Dacă analizezi sincer, îți dai seama că acest „nimic” își pierde din putere. Nu este real, nu are fundament. Până acum ai realizat și lucruri bune. Cu alte cuvinte, nimic, nu are puterea pe care pretinde că o are. Nimic, trebuie să dispară din lanțul care te leagă, nu are nici un drept să te țină încătușat. Tu ai făcut în viața ta multe lucruri frumoase, bune și ai reușit de multe ori.
Apoi, analizăm acel „nu sunt bun”. El este un termen generalist. Ce înseamnă a fi bun? Biblia ne spune că „unul singur este bun”, așadar, nici alții nu sunt buni. Dacă vorbim de sentimentul reușitei și al utilității și expresia are sensul de „nu reușesc” sau „nu sunt așa de bun cum sunt alții” sau „nu sunt așa de bun pe cât mi-aș dori eu”, atunci deja se mai ușurează iar lanțul și expresia capătă un sens, pe care îl putem folosi ca treaptă de ridicare. O reformulăm? Cum ar suna așa: Nu sunt așa de bun pe cât îmi doresc eu! Sau Nu sunt așa de bun pe cât mi se impune să fiu! Ce zici, e mai aproape de realitate? Deja nu mai ești pe „fundul prăpastiei” ci pe o pantă ascendentă, există ceva bun, nu cel mai bun, nu vârful, dar există ceva totuși și nu ești la nivelul zero. Ai reușite, a fapte bune, ai oameni care te plac, există ceva bun și minciuna pe care o credeai inițial, nu mai are putere.
Mai mult. Privind în prezent și nu în trecut, vei observa că poți face chiar acum multe „bune”. Poți saluta pe cineva, poți scrie un sms de mulțumire, poți felicita pe cineva, te poți juca cu un câine, poți privi cerul sau natura și să mulțumești și dacă „te pui”, reușești fără mari eforturi, chiar să faci mai multe fapte bune decât media pe care o au ceilalți oameni. Așadar, din nou, acel bun de nimic e dovedit a fi ilegitim. Nu mai are putere asupra ta. Da, ai eșuat odată sau de câteva ori, dar asta înseamnă nu că nu ești bun, ci că trebuie să vezi lucrurile din altă perspectivă. Poate e nevoie de o schimbare de direcție, poate e nevoie de odihnă, poate e nevoie de ajutorul cuiva. Oricare ar fi situația, nu e cazul de „pușcărie” în închisoarea deznădejdii.
Ca tine au fost și niște oameni ai bibliei. Ilie e unul din ei și stă abandonat la pârâu cerând să moară. Dar el avea să realizeze încă multe lucrări mărețe când Dumnezeu îi liniștește inima. Nu crede nici tu minciunile pe care nu le auzi. Satan te vrea legat și imobilizat, te vrea mințit și paralizat pentru că, prin tine, se pot face lucrări mari. Că ești imperfect e adevărat, niciunul din noi nu este perfect, dar trebuie să admiți azi că ai făcut multe lucruri grozave, ai avut multe reușite și că poți face chiar acum lucruri sau fapte cu impact pozitiv.
Hai, scutură-ţi praful de pa haine, aranjează-le, spală-te și privește în jur să vezi că ce ai construit până acum sunt dovada că poți reuși. Ai căzut, te-a prins deznădejdea, dar nu are nici un drept să te lege, Tu ai reușit și vei reuși. Dumnezeu te-a făcut un biruitor.
