Adeseori sunt pus în fața unor situații conflictuale și în cele mai multe din ele există măcar o persoană, uneori un grup, care știe mai bine decât cealaltă persoană sau restul grupului, indiferent de domeniul de discuție. Pur și simplu unii cred că știu mai bine, în consecință caută să impună „acel bine” chiar cu forța, creând conflicte, nefericire, scindare și tristețe.
Acest „eu știu mai bine” cu formele sale apropiate „eu știu cel mai bine”, „varianta mea e mai bună” , eu vă vreau doar binele” sau cele pseudospirituale „așa mi-a vorbit mie Domnul” sau „așa mi-a descoperit Dumnezeu” au dus de la începutul existenței omenirii la mai probleme. Una din ele, de neuitat și cumva, piatra de aducere aminte este chiar Holocaustul, întâmplat pentru că cineva știa mai bine. El, mărețul, deșteptul știe ce e cel mai bine pentru omenire și întâmplarea face să și aibă puterea necesară să facă „binele” și nu doar să îl facă ci să îl impună. Triste sunt cifrele care stau martore nevrednice acestui odios adevăr. Ele, cifrele, nu vor putea surprinde niciodată durerea, trauma, lacrima, sfâșierea și țipătul, ele vor fi seci și reci dar cutremurătoare.
Uneori stau și mă întreb câte astfel de etape a trăit omenirea? Bineînțeles că magnitudinea Holocaustului e zdrobitoare, dar astfel de atitudini și evenimente au fost mereu și din păcate au loc și azi și din păcate vor mai avea loc și în viitor, poate mai urâte și hidoase. Mereu au fost oameni și vor fi oameni, care cred că știu cel mai bine și uneori acești oameni sau grupuri de oameni au și puterea să facă acel „bine”.
Abuzurile de multe ori poartă haina bunătății, a intenției bune. Până și răpirea copiilor poartă haina asta a „ocrotirii”. Mai mult chiar și pedofilia e îmbrăcată în intenții bune, am auzit recent că pedofilii solicită să primească denumirea de „iubitorii de copii”. Părinții pe de altă parte îți bat copiii în numele binelui, și soți există care îți bat soțiile tot pentru binele lor „ca să le bage mințile în cap”. Observați… doar oameni care vor să facă binele, au putere mică, și rănesc puține persoane, dar dacă ar avea putere mare?
Hai să mă risc să măresc puțin aria. Ați auzit de recentele confruntări de prin Europa cu musulmanii? Ei bine, liderii lor știu și vor să implementeze „binele”. Nu vă speriați, așa au făcut și creștinii au implementat „binele” la un moment dat. De fapt, acesta este un perpetuum al speciei umane, un bine e mai bun azi, altul e mai bun mâine și se poate repeta, depinde de câtă forță ai. Dacă ai arme, „binele tău” va triumfa. Dacă nu ai, faci rost și vei impune „binele tău” când vei avea arme sau putere. Religiile toate se declară ca fiind ale păcii, dar ale acelei păci despre care Mântuitorul spunea că „tulbură inima”.
Într-un fel sau în altul oamenii își schimbă percepția despre bine. Depinde de timpul în care se află. Binele nu a fost niciodată la fel, de fapt, nici nu știu dacă am reușit ca oameni să definim binele și răul, așa că fiecare cu binele lui, și nu asta ar fi problema. Baiul e că vrem să ne impunem binele nostru cu forța dacă e nevoie. Vrem ca pentru binele nostru să fim venerați, adulați, lăudați, slujiți. Fiecare religie știe ce e cel mai bine dar fiecare din ele e intruzivă, abuzivă și poruncitoare. Toate religiile declară că duc oamenii la Dumnezeu dar cele mai multe din ele în realitate pun garduri între oameni șu Dumnezeu și iau taxe pe accesul acolo.
Vedeți? Când „eu știu mai bine” atunci pot abuza, depinde doar de puterea pe care o dețin, de influența pe care o dețin. Hitler a avut puterea să ucidă cam 6 milioane de evrei plus alte persoane, astfel de timpuri au mai fost la diferite magnitudini și vor mai fi. Nu cu evrei, nu în aceleași lagăre ci cu alte persoane, popoare, religii, filosofii. Aceste extreme răutăți ale minților umane bolnave nu vor înceta decât când acest pământ va arde în întregime și altul nou va fi construit. Până atunci… vom avea parte de „binele” unor semeni, am avut parte de el, avem și azi și vom avea cât va fi pământul. Nimic nu se compară până acum cu Holocaustul, dar omenirea nu s-a sfârșit încă. Dacă nu învățăm din trecut, vom repeta cu siguranță în viitor. Singura noastră șansă de scăpare este venirea Mântuitorului. Vino Doamne Isuse!
