Atacurile ucigașe din Paris, sunt fapte ale răzbunării oarbe. Uciderea aduce ucidere. Vraja securității depline s-a spulberat pentru societatea apuseană seculară. Viața este vulnerabilă la tot felul de nenorociri și suferință indiferent unde am locui.
Uciderea semenilor duce la durere, dor de răzbunare, nimicire, sau duce la o înțelegere diferită, nouă, a realității. Și acest eveniment rău va duce la toate acestea. Oamenii reacționează divers la ucidere.
Miza pentru societatea apuseană seculare este majoră. Va alege această societate să trăiască în frică, ură, război, sau se va îndrepta spre credință, răscumpărare și slujire? Facerea dreptății se va urmări, probabil, pe coordonate legal-războinice.
Dacă cei care au ucis sunt deja morți, rămânem cu durerea și jalea pierderii celor care au fost uciși de ei. Secularismul apusean nu are resurse social-sufletești pentru a face față la astfel de atacuri ucigașe.
Pierderea, nesiguranța și frica sunt mai puternice decât încrederea în protecția oferită de instituțiile societății seculare.
Spre ce se vor îndrepta oamenii? Ce glasuri vor urma? Oamenii se pot radicaliza, se pot închide în ei înșiși, își pot abandona valorile și lua altele. Se vor deschide ei la Evanghelie? Puțin probabil.
Spun acest lucru pentru că, având în vedere mentalitatea de consum, ei vor dori rezultate imediate care să le justifice dorința de autojustificare. Valorile credinței, libertății, jertfei, slujirii aproapelui nu aduc rezultate imediate.
Ele trebuie așezate și crescute în caractere care se formează în ani, și care continuă să susțină aceste valori îndiferent de cât de mare este prețul care trebuie plătit. Faci ceva pentru că este bine, nu pentru că poate duce la rezultate care par bune.
Mă rog și eu pentru oamenii din Paris ca ei să aleagă înțelepciunea, compasiunea, și credința pentru a-și păstra libertatea și posibilitatea slujirii aproapelui.
