E greu să ai inima mulțumitoare într-o lume de nemulțumiți. Dar e cu atât mai frumos. Când Isus le-a spus celor 10 leproși să se ducă să se arate preoților, ei încă nu fuseseră curățați. Totuși, credința le-a fost răsplătită, dar numai unul s-a întors la Hristos să-i mulțumească.
Cel care s-a întors a primit și mântuirea sufletului. Probabil proporția de oameni care nu știu să mulțumească se respectă și azi. Sunt oameni care nu știu să aprecieze binecuvântările lui Dumnezeu, cu toate că sunt enorm de multe.
În anumite triburi din Africa sunt oameni care, atunci când mulțumesc cuiva pentru ceva, se apleacă și stau cu capul la pământ înaintea omului respectiv. Mulțumirea înseamnă o atitudine de umilință pe care mulți nu o acceptă.
Leprosul care s-a întors la Isus s-a aruncat la picioarele Mântuitorului plin de fericire, știind că nimic din ce ar fi putut face el nu ar fi fost vrednic de atâta milă. Astăzi oamenii care se aruncă la picioarele lui Isus sunt considerați fanatici sau batjocoriți.
E normal să fie așa când atâția oameni sunt nemulțumiți și își înjură chiar viața lor. Nu mai vorbim de alte lucruri.
Din cei care se roagă la Dumnezeu și primesc răspuns, prea puțini se întorc ca să Îl laude. Lauda este o poruncă nu o opțiune. Dacă nu Îl lauzi pe Dumnezeu în fiecare zi, s-ar putea să nu fi înțeles mesajul lui Hristos.
Vă chem să-L lăudați chiar și când nu înțelegeți. Dar și mai mult când înțelegeți și aveți parcă mai mult pentru ce să-I mulțumiți.
Lăudați pe Domnul căci este bun.
