Hristos a înviat, chiar dacă unii au sărbătorit această Sărbătoare mai repede, ori alții o vor sărbători în curând. Hristos oricum e viu și continuă să fie de 2000 de ani…
Îmi spunea un prieten zilele trecute că el crede în moartea lui Hristos ca fiind esența creștinismului. I-am replicat rapid și nu s-a supărat. Eu cred că esența creștinismului e și moartea, dar mai mult învierea. Fără învierea lui Hristos, crucea n-ar fi avut nici o valoare. Degeaba s-ar fi vărsat sânge pentru păcatele noastre dacă Hristos n-ar fi biruit moartea.
Moartea lui Hristos a fost începutul, iar sângele nevinovat vărsat pe acea cruce de lemn a fost ca să spele al nost păcat și să ne împace cu Tatăl.
Mormântul gol ne-a arătat că viața nu e doar atât și moartea nu e un final. Mormântul gol a fost speranța învierii, iar învierea lui Hristos a fost și este biruința totală asupra morții și-a păcatului.
Fără învierea lui Hristos viața ar fi fost lipsită de orice sens. N-ar fi fost nici speranță, nici nădejde, nici bucurie, iar orice credință ar fi fost zadarnică. Fără înviere, lumea ar fi cufundată totdeauna în cel rău…
Învierea e o victorie triumfătoare şi glorioasă, iar Hristos încă stă și astăzi cu mâinile larg deschise. Nu pe cruce, ci pe norii cerului. Iar cei care doresc să meargă pe urmele Lui într-o viață trecătoare aici pe pământ, cu suferinți, întristări și o moarte pământească, vor avea apoi o înviere într-o viață veșnică plină de pace și fericire.
Hristos a înviat!
