Ca să înțelegi crucea trebuie să-L înțelegi pe Dumnezeu. Ori, cine poate să-L înțeleagă?
A stat pe cruce bând până la fund paharul scârbos al păcatului. Când a cerut tatălui să depărteze paharul de la El, nu s-a gândit la cuie ci la păcat. S-a temut de ce-a urât dintotdeauna și n-a avut niciodată.
Pe cruce a fost în iad pentru că ce definiție mai bună găsim pentru iad decât despărțirea de Tatăl? Dumnezeu urăște păcatul… Dumnezeu Și-a întors fața de la Hristos… Dumnezeu urăște păcatul… Dumnezeu Și-a întors fața de la Hristos… Dumnezeu urându-Se pe sine Însuși…
Nu cuiele L-au ținut pe cruce ci dragostea. Călătoria spre Ierusalim nu a început din Betleem ci în Eden. Mielul a fost înjunghiat înainte de facerea lumii.
Dar punctul central al creștinismului nu-i moartea ci învierea… Și alții au murit pe cruce. Fără înviere, Hristos ar fi fost un martir, așa e Domnul Domnilor.
Dacă n-ar fi înviat Hristos nu ar exista nimic pentru care merită să mori cum nu există nimic pentru care merită să trăiești.
”Dar acum Hristos a înviat din morți”… Deci sus să avem inimile pentru că El este moartea morții și învierea vieții…”
Hristos a înviat!
