Iertarea este decizia de a renunța la resentimente, furie, ură, la gândurile de răzbunare față de persoana care ne-a rănit. Iertând vom putea scăpa de stres, ne vom putea liniști. Iertarea înseamnă eliberare și este în primul rând benefică pentru noi înșine.
Cum scăpăm de furie?
În articolul precedent spuneam că după ce aflăm adevărul că ne-a fost trădată încrederea, experimentăm furie, dorință de răzbunare, depresie, acceptare și iertare.
Cum putem scăpa de furie? Să ne rugăm, să ascultăm muzică, să cântăm, să citim, să facem o plimbare, să urmărim o comedie, să facem sport, să ne descărcăm în scris toate emoțiile trăite, scrisoare pe care apoi să o aruncăm, să ne concentrăm pe pasiunile noastre, poate chiar să descoperim unele noi, să ne jucam, să mergem la un masaj, să ajutăm pe cineva în nevoie, și lista poate continua cu activități care știm că ne-ar putea liniști și ajuta să ne recâștigăm liniștea sufletului.
Cea mai grea etapă: iertarea
Iertarea este decizia de a renunța la resentimente, furie, ură, la gândurile de răzbunare față de persoana care ne-a rănit. Iertând vom putea scăpa de stres, ne vom putea liniști. Iertarea înseamnă eliberare și este în primul rând benefică pentru noi înșine.
Ai nevoie să ajungi să înțelegi că deși acel om ți-a provocat suferință și a dovedit lipsă de caracter, Dumnezeu Îl iubește și Își dorește să fie mântuit. El va căuta mereu o modalitate prin care să îi vorbească, să îl sensibilizeze și să îl salveze. Dacă vei gândi astfel, vei ajunge să privești ca la semenul tău care are nevoie de iertarea lui Dumnezeu, dar și de a ta.
Tu ai nevoie să ierți pentru liniștea sufletului tău și pentru mântuirea ta. Și ție Dumnezeu îți iartă atât de multe. Într-adevăr, poate nu ai trădat niciodată încrederea nimănui, poate că nu ai mințit, nu ai avut intenții ascunse, însă ai sigur și tu niște păcate, niște slăbiciuni. Și tu ești iubit și iertat de Dumnezeu. Iartă-ți aproapele și fie-ți milă de el!
Nu-i pedepsi pe ceilalți!
Faptul că ai iertat nu presupune neapărat continuarea relației cu acea persoană. De cele mai multe ori consecințele unei astfel de situații sunt iremediabile. Însă este esențial să ajungi să ai pace, iar în momentul în care te întâlnești cu acel om să nu mai simți nici supărare, nici furie, pur și simplu dragoste umană, ca față de toți semenii din jurul tău.
Poate îți va fi greu să mai ai încredere în oameni, dar nu pedepsi pe cei din jur pentru faptele unui om care te-a rănit. O astfel de experiență te maturizează, te face mai conștient de natura umană și de căile ascunse ale inimii, mai sceptic și mai atent în ceea ce privește relațiile interumane. Ia-o ca pe ceva ce te-a călit, și te-a făcut mai puternic, mai luptător.
Nu vei putea uita ceea ce ai trăit. Va fi mereu o parte din experiența ta de viață, așa că acceptă acest lucru și bucură-te de prezent. Regăsește în tine puterea de a fi copilăros și inocent, de a te bucura din nou de lucruri, de natură, de frumos, de oameni, fără să pui la îndoială la fiecare pas sinceritatea acestora. Dă o șansă fiecărui om, chiar dacă poate puțin mai rezervat! Și nu uita: încrede-te în Dumnezeu cu toată puterea ta, cu toată inima ta! El nu te va dezamăgi niciodată!
