„Eu - zice Domnul - te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta. Nu fiţi ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-i struneşti cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, ca să nu se apropie de tine.” (Psalmul 32: 8-9).
În aceste două versete scurte, Dumnezeu ne oferă una dintre cele mai mari lecții cu privire la călăuzire, din întreaga Scriptură. Mai întâi, există o promisiune prețioasă pentru noi, o bază pe care putem construi o credință mare. Această fundație este dorința Lui de a ne conduce și de a ne călăuzi în toate! La începutul capitolului, descoperiți că această promisiune este oferită unui popor special – celor al căror păcat este acoperit și în care nu există înșelăciune; care au mâna Domnului grea asupra lor; care sunt evlavioși și se roagă într-o perioadă în care sunt auziți; în care sunt ascunși și protejați de necazuri; și care cântă cântece de izbăvire.
Cu toate acestea, Cuvântul lui Dumnezeu spune că cineva ar putea fi un credincios care se bucură de toate beneficiile spirituale fiind un copil al lui Dumnezeu și totuși, să fie ca un catâr încăpățânat atunci când vine vorba de a se supune îndrumării Sale. Dumnezeu a spus despre Israel: „Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta şi am zis: “Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele.” (Psalmul 95:10).
Pe scurt, Dumnezeu spunea: „După toți acești mulți ani în care au primit îndrumarea Mea îndurătoare și eliberările miraculoase, ei încă nu au nici cea mai mică idee despre modul în care lucrez! Și nici măcar vreodată nu au încercat să înțeleagă principiile Mele de îndrumare.”
Dumnezeu vrea ca un popor care Îl cunoaște suficient de bine ca să înainteze la cel mai mic îndemn, dar cei mai mulți credincioși nu petrec suficient timp în prezența Lui pentru a-L cunoaște în acest fel. Elitele israeliene erau copii cu cap de catâr, prea egocentrici pentru a avea încredere în Dumnezeu cu privire la viitorul lor. Își doreau o cale rapidă și ușoară de ieșire din locurile grele și nu au învățat nimic din îndrumările supranaturale care i-au dus de la sclavie până la marginea Țării promise.
Dragilor, Dumnezeu mai degrabă ne-ar conduce cu ochiul Său decât cu o zăbală și cu un frâu. El dorește să avem o cunoaștere stabilă a căilor Sale și o asigurare constantă a îndrumării Sale asupra noastră.
