Când eu nu pot, Tu îmi dai putere.
Când eu mă înfurii, Tu mă înveți să rabd.
Când eu iubesc, Tu îmi spui că sunt pe aproape și că mai am de învățat.
Când eu sunt slabă, Tu îmi arăți că pot mai mult decât atât.
Când eu am o inimă amară, Tu îmi dai din dulceața inimii Tale.
Când eu rănesc, Tu îmi oferi iertare și mă ajuți să mă îndrept.
Când drumul nu reușeșesc să îl mai văd, Tu îmi oferi îndrumare.
Când mă simt singură, îmi amintești că ești cu mine.
Când cad, îmi întinzi o mână și mă ridici cu blândețe.
Când îi judec pe alții, îmi amintești că și eu merit să fiu judecată, dar cu toate acestea am primit dragostea Ta. Așa că sunt și eu datoare să învăț să iubesc.
Când greșesc, Tu cu răbdare îmi arăți unde am greșit și cum să mă corectez.
Când îmi privesc sufletul în oglindă și îi văd inima acră și urâtă, Tu te cuibărești în el și mă umpli de Tine. Când privesc iarăși în oglindă, văd frumusețea pe care Tu o pui zi de zi acolo.
Când eu sunt eu, Tu ești Tu și aș vrea să îți spun, dragă Dumnezeu, că îmi place tot ce ești Tu în mine și că fără Tine nu aș putea trăi. Fără Tine eu nu aș ști cum e să ai pace, cum e să iubești, cum e să fii iertat, iubit, cum e să te simți valoros, cum e să trăiești având un scop și o direcție. Fără Tine, eu nu aș fi tot ce sunt, pentru că Tu mă completezi, Tu îmi dai valoare, Tu ești în inima mea și ai grijă ca ea să strălucească cu adevărat.
Da, e adevărat, îmi place tot ce ești Tu în mine, și, între noi fie vorba, Te-aș invita să mai schimbi câte ceva, pentru că încă mai sunt lucruri pe acolo care nu funcționează în parametri normali.
P.S. Mulțumesc pentru că ești.
