Omul a fost creat să fie o fiinţă religioasă şi un căutător de Dumnezeu. Deşi există un singur Dumnezeu, o singură Biblie, o singură credinţă, un singur botez (1 Tim. 2:5), există totuşi în jur de 35.000 de denominaţii creştine.
Bisericile creştine fiind diverse şi diferite, creează confuzie, însă Biblia, fiind unică şi infailibilă, creează convingeri, principii de viaţă. Creatorul l-a făcut pe om din ţărână şi l-a aşezat în prezenţa Sa, însă omul a fost infidel şi, păcătuind, a devenit vinovat înaintea justiţiei divine. Fiindcă pedeapsa pentru păcat este moartea, Cristos S-a întrupat prin fecioară, Și-a asumat păcatele tuturor oamenilor şi Dumnezeu i-a imputat aceste păcate, pentru care a trebuit să moară. În felul acesta El a devenit Mântuitorul oamenilor, Mesia cel promis, Calea spre cer, Adevărul absolut, Viaţa veşnică. Doar El este Poarta prin care oamenii intră în Împărăţia lui Dumnezeu. Doar El este Mielul lui Dumnezeu care pune capăt jertfelor animale, mieilor din VT, sacrificaţi pe altar pentru ispăşirea păcatelor. El este Leul din Iuda, Învingătorul care Se va întoarce pentru cei credincioşi.
Ce înseamnă să fii credincios? Pentru că oamenii trăiesc prin vedere, dispreţuind credinţa, neglijează existenţa eternă şi invizibilă a lui Dumnezeu. Oamenii au posibilitatea să cunoască mediul vieţii umane prin folosirea percepţiilor senzoriale, însă Dumnezeu nu poate fi perceput cu cele cinci simţuri, fiindcă nu este materie. Oamenii au posibilitatea cunoaşterii logice, prin comparaţia cu elemente primare, însă Dumnezeu e unic, nu are asemănare nici în cer, nici pe pământ. Oamenii au posibilitatea cunoaşterii ştiinţifice, prin repetarea experienţelor care conduc întotdeauna la aceleaşi rezultate, dar cine-L poate aduce pe Dumnezeu în laborator? Cunoaşterea prin credinţă este singura posibilitate de a trece de limita materiei.
Dumnezeu ne-a trimis Biblia, inspirând aproximativ 40 de bărbaţi pentru scrierea celor 66 de cărţi care o compun, într-o perioadă de aprox. 1500 de ani. Pe lângă cunoaşterea lui Dumnezeu generală, prin natură și experienţă, avem cunoaşterea lui Dumnezeu specială, prin Cristos și Biblie. Această Carte explică inexplicabilul, ni-L arată pe nevăzutul Dumnezeu şi produce credinţa în sufletul omului. Când omul crede în Dumnezeu, e compleşit de iubirea Creatorului şi încercă amarul sentiment de vinovăţie, de căinţă. Aşa apare pocăinţa, ca manifestare a demnităţii, o dorinţă de a-ţi cere iertare. Pocăinţa e întoarcerea de la păcat, credinţa e întoarcerea la Dumnezeu, şi ambele produc naşterea din nou, din apă şi din Duh (Ioan 3).
În procesul experienţelor spirituale, acum apare botezul în apă. Ce este botezul? Botezul în apă este un act de cult care, în aproape toate confesiunile creștine, reprezintă modalitatea vizibilă de intrare în Biserica lui Dumnezeu. În Bisericile Ortodoxă, Catolică și în Bisericile Vechi Orientale, botezul reprezintă una din cele șapte taine/sacramente. La 50 de zile de la moartea şi învierea Mântuitorului, la sărbătoarea Cincizecimii, în Ierusalim, Petru, după ce a predicat Evanghelia, a fost întrebat de ascultători: “Fraţilor, ce să facem?” – “Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor; apoi veţi primi darul Sfântului Duh” (Fapte 2:38). Credinţa şi pocăinţa trebuie să preceadă botezul în apă. Nici un om din generaţia lui nu şi-ar fi permis botezul în apă, în numele atât de controversat al lui Isus, dacă n-ar fi crezut într-adevăr mesajul predicii lui Petru şi dacă nu şi-ar fi pus încrederea în Cristos pentru mântuirea sufletului. Ministrul de finanţe al Etiopiei a crezut, s-a pocăit şi s-a botezat (Fapte 9). Saul din Tars, membrul congresului evreiesc, a crezut, s-a pocăit şi s-a botezat (Fapte 9). Căpitanul roman Corneliu a crezut, s-a pocăit şi s-a botezat (Fapte 10). Poliţistul închisorii din Filipi a crezut, s-a pocăit şi s-a botezat (Fapte 16). Acum ei sunt în Împărăţia lui Dumnezeu.
Tu ce ai de gând să faci? Dumnezeu te aşteaptă! Cristos te iubeşte!
