Domnul Isus după ce a înviat din morți în trup, nu a fost crezut de ucenicii Lui, crezând despre El că văd un duh. Ei erau plini de frică și de spaimă când Domnul se arată înaintea lor și le spune “Pace vouă”. Isus Domnul vede tulburarea și necredința din inima lor și le spune că sunt puțini credincioși și le arată semnele de pe mâinile și picioarele Sale care au fost străpunse de cuie. Apoi mănâncă de la ei o bucată de pește fript și un fagur de miere, spunându-le că un duh nu are nici carne și nici oase așa cum ei văd că are El.
“Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci și în Psalmi. Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. Și le-a zis: Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Cristos și să învieze a treia zi dintre cei morți.” (Luca 24:44-46)
Au trecut secole de atunci și generație după generație, din tată în fiu, neam după neam au auzit această istorisire minunată despre Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, din rândurile Sfintei Scripturi. Și noi astăzi îi mulțumim Domnului pentru aceasta, căci auzim și citim despre moartea Domnului Isus pentru păcatele noastre, în locul nostru plătind El pentru vina noastră și pentru păcatele noastre și odată cu învierea Sa din morți ne-a dat și nouă dreptul ca să ne numim copii ai Săi și să moștenim împreună cu El Impărăția Cerurilor.
Prin credință în El vom avea parte de harul mare care ni s-a dat, acela de a fi salvați de la o moarte și o despărțire veșnică de Dumnezeul cel viu. Ucenicii care au umblat cu Domnul Isus timp de mai bine de trei ani, au văzut toate minunile pe care El le-a făcut în mijlocul lor și El le spunea adesea prin ce trebuia să treacă Fiul lui Dumnezeu, că să aducă la împlinire planul de mântuire a omenirii. Iată că atunci când El a înviat dintre cei morți ucenicilor nu le venea să creadă la început și nici nu le venea să creadă ochilor că înaintea lor stătea Învățătorul lor viu și adevărat și că El a biruit moartea și că planul lui Dumnezeu de mântuire a fost adus la îndeplinire și că de aici înainte prin credința în El avem toți o intrare slobodă în Împărăția lui Dumnezeu.
A trebuit ca Domnul să le deschidă mintea ca ei să vadă și să înțeleagă mărețul plan al lui Dumnezeu. După ce a înviat din morți El s-a arătat ucenicilor Lui și altor martori și timp de patruzeci de zile Domnul Isus continuă să-i învețe despre planul de mântuire a lui Dumnezeu și făcea semne și minuni în mijlocul lor. După patruzeci de zile Isus Christos se înalță la cer din mijlocul lor fiind ascuns de sub privirile lor de un nor care Îl ridica în sus. În același timp, în timp ce ei stăteau cu ochii pironiți spre cer, doi îngeri îmbrăcați în alb li s-au arătat și le-au zis: “Bărbați Galileeni de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care s-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în același fel cum L-ați văzut mergând la Cer”. (Ioan 1:11)
Atunci ei au plecat plini de bucurie înapoi la Ierusalim unde au așteptat făgăduința Domnului Isus, care le-a spus să nu plece din Ierusalim până nu le va trimite o putere, Duhul Sfânt care va fi cu ei și în ei până la sfârșitul veacurilor. De aceea în această sărbătoare a înălțării Domnului Isus la cer, voi toți cei răscumpărați să-L înălțați pe Domnul, să-I ridicați Numele mai presus de orice alt nume și să-I preamăriți Numele pentru tot ceea ce-a făcut, și să fi-ți martori vii pentru toți oamenii spre mântuirea voastră și a tuturor care-L vor primi în inimă lor. Dar să nu uitați de făgăduința care a dat-o Domnul nostru Isus tuturor celor ce l-au primit: “Nu plecați din Ierusalim, până nu vă voi trimite o putere, Duhul Sfânt care va fi cu voi și în voi”. Această făgăduința este pentru voi toți cei răscumpărați în oricât de mare număr v-a chemat la El!
“După moartea și învierea Mântuitorului, El S-a arătat ucenicilor în multe rânduri, făcând multe alte semne care nici nu au fost scrise în Cartea Sfântă. Toate cele ce au fost scrise însă, este pentru ca voi să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu și crezând să aveți viață în Numele Lui.” (Ioan 20:30-31)
